Caută în citate: vine, pagina 33

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Mândrei mele-i vine pofta de iubire cel mai tare, Iar când luna îşi revarsă voluptoasa ei văpaie, Voluptoasă şi iubita se revarsă vâlvătaie.

GCitat de George Budoi despre poezie, lună, epigramă, iubire, femeie

La Palatul Cotroceni, După marinar, Spun mulţi statisticieni, Vine un măgar...

GCitat de George Budoi despre politică

Inspiraţia nu vine când ai chef tu, ci când are chef ea.

GCitat de George Budoi despre inspirație

Frumuseţea femeii vine cel mai adesea de la suprafaţă, iar urâţenia dinăuntru.

GCitat de George Budoi despre frumusețe, femeie

E-acea fi'nţă-ncântătoare ce-o ador de băietan, Care-n Luvru sau în Prado, Ermitaj sau Vatican, Mut în faţa unui Rembrandt, Rafael, Sassoferrato, Te întreabă dacă-i vine rochia ce-a îmbrăcat-o!...

GCitat de George Budoi despre glumă, lume, față

Bine, frate, dar cum vine Că n-aveţi deloc ruşine Că slujiţi un turnător, Ba şi-un Prim plagiator?

GCitat de George Budoi despre politică, rușine, bine

Iubirea care nu-ţi umple sufletul complet când vine şi nu ţi-l goleşte complet când pleacă e un simplu moft.

GCitat de George Budoi despre simplitate, iubire, suflet

Sunt profesor, cu doctorat, Şi cu brevete-s onorat; Când văd azi inşi de trei lulele, Cu-astfél de titluri pe lovele, Îmi vine să... renunţ la ele!

GCitat de George Budoi despre profesori, țară

Amândoi sunt – bată-i vina, Tot aşa cum e găina: De la Facere încoace, Unde-i vine, -acolo face; Orişiunde-o-mpinge maţul, Ea îşi lasă... găinaţul.

GCitat de George Budoi despre politică, vinovăție

După lupte şi tumult, Fi'ndcă au furat mai mult, Iar au câştigat ai lor, Şi noi suntem de folclor. Nici acum să cred nu-mi vine Că ei au furat mai bine!...

GCitat de George Budoi despre folclor, hoţi, politică, luptă, bine

Înţelepciunea vine pe calea deziluziei.

Citat de George Santayana despre înțelepciune

Nu dispera, când singurătatea te înconjoară ca o armată puternică. Întotdeauna vine cineva cu o creangă de măslin.

Citat de George Voica despre armată, singurătate

Pe lumea asta nu-i dreptate, Îmi vine să mă-mbăt de-amar... Cei mari fac din furat palate, Eu fur doar... strictul necesar.

Citat de Gheorghe Balici despre hoţi, amar, necesitate, dreptate, lume

Să recunosc nu prea am chef, Dar şi să tac îmi vine greu: Nu cred s-ajung vreodată şef, Dar secretară vreau şi eu.

Citat de Gheorghe Balici despre bucătărie, șefi

Iubiţi-vă cât sunteţi tineri, Cât mai aveţi un vino-ncoa, Cât după Joi mai vine Vineri... Să n-o lăsaţi pe altcândva! Iar de nu v-ajunge Sâmbăta Vă mai rămâne Dumineca!

GCitat de Gheorghe Ene despre iubire, tinerețe

Miracolul este deja jos, sub picioarele voastre. Lumea nouă nu cunoaşte miracole. Miracolul străvechi este pasul înainte al noului! Acolo sunt cuibăriţi cei mici. Ceea ce vine este cauza insesizabilă a cauzelor.

Citat de Gitta Mallasz despre minune, lume

Uneori te mai gândesti la mine şi-atunci îmi pierd memoria şi nu ştiu unde şi de ce-am plecat uneori mă mai gândesc la tine şi-atunci o vână-albastră în tâmplă ţi se sparge uneori te mai gândeşti la mine şi-atunci când iarna...

Citat de Grigore Hagiu despre întuneric, memorie, sânge, scris, pietre, cuvânt, bunul simț, simț

Se nasc atâtea ispite în noi şi în lucruri pământul încă visând se trezeşte în rotunjimea fructelor un gol mai mare-adică între polii seminţelor adânc în sine strânse oglinzile la ţărmul mării au dat foc luminii...

Citat de Grigore Hagiu despre tentație, foc, noapte, pământ, lucruri, lume

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă...

Citat de Grigore Moisil despre matematică, școală, idee, noapte, adevăr, oameni

Merg eu dimineaţa, în frunte, Cu spicele albe în braţe Ale părului mamei. Mergi tu după mine, iubito, Cu spicul fierbinte la piept Al lacrimii tale. Vine moartea din urmă Cu spicele roşii în braţe Ale sângelui meu - Ea...

Citat de Grigore Vieru despre bucurie, moarte, nimic