Caută în citate: mare soare, pagina 5

Dar Tom nici n-o luă în seamă. Scoase din buzunar câteva boabe de mazăre uscată şi începu să arunce cu ele în fereastră, proiectându-le cu unghia de la degetul mare, la început fără o ţintă precisă, apoi cu intenţia de a nimeri într-o muscă beţivă...

Citat de Mary Ann Evans despre intenție, primăvară, început, lumină

Noi, când visăm, vedem soarele roşu şi cald, câmpia scânteietoare, marea încinsă şi nisipul arzând sub tălpile noastre.

Citat de George Sand despre soare

Aşa, drumeţul nostru, mirându-se şi de această mare prostie, zise în sine: Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură,...

Citat de Ion Creanga

Poezia lui Alexandru Vlahuţă este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă şi demnă, cu care orice raţiune normală şi disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalităţii. În poezia lui Vlahuţă,...

Citat de Ion Minulescu despre poeți, poezie, merit, atitudine, suflet, rațiune, univers, conștiință

O idee minunată, Dumnezeu e lumina soarelui, iar omul e un obiect care absoarbe razele luminii-Dumnezeu. Corpul omului este alcătuit din acele raze ale lui Dumnezeu care n-au fost absorbite de către om. Viaţa este absorbţia tot mai mare a...

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre dumnezeu, corp, idee, lumină, oameni, viață

O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie Bătute-n ea şi soarele-i fereasta La temniţa vieţii. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume, Unde în loc de aer a un aur, Topit şi transparent, mirositor Şi cald. Câmpii albastre se...

Citat de Mihai Eminescu despre aer, închisoare, haine, îngeri, lume, băutură, zei, stele, soare, ochi

A fost odată un împărat mare şi tare. După ce bătu pre toţi împăraţii pământului şi le luă împărăţiile, se însură şi făcu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mică cu luceafărul de dimineaţă iarăşi în frunte; şi...

Citat de Nicolae Filimon

Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa,...

Citat de Nicolae Iorga despre suferință, suflet, lumină

Sculaţi! Soarele-a risipit Aştrii De pe Câmpia Nopţii şi-albaştrii Ochi ai zilei se oglindesc peste Turnul cel Mare – mii de piaştri!

Citat de Omar Khayyam despre risipă, soare, ochi

Cum se auzi cocoşul, duhul pieri ca o nălucă, dară şi băiatul căzu jos de ostenit. De mai ţinea lupta, numai cât ai aţâţa un foc, s-ar fi muiat, şi cine ştie ce se întâmpla. Cum căzu fiul de împărat pe mormântul tătâne-său, acolo şi adormi. Atât...

Citat de Petre Ispirescu

Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-soare şi se despărţi de calul ei, lăcrimând. Merseră, merseră, cale lungă, depărtată, când fata împăratului zări o cosiţă de aur. Trecură dealuri, trecură munţi şi văi, lăsară în urmă păduri dese şi...

Citat de Petre Ispirescu

Pândiră o zi, pândiră două, pândiră mai multe zile, şi nu se întâmplă nimic. Iară când fu într-una din zile, cam după asfinţitul soarelui, pe când era de rând viteazul nostru să pândească, ieşi balaurul din groapă şi se îndreptă către voinicii...

Citat de Petre Ispirescu

Atunci el se sculă de la masă, se duse de se îmbrăcă cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate şi doi luceferi în umeri, îşi lăsă părul pe spate şi se înfăţişă împăratului şi la toată adunarea. Cum îl văzură mesenii, îndată se rădicară şi...

Citat de Petre Ispirescu

Ţugulea se opri, iară după ce veni ursul la dânsul, se căzni până ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă şi ursul plecă mormăind de unde a venit. A doua zi, pornind dis-de-dimineaţă, a mers toată ziua. Când era însă pe la scăpătatul soarelui,...

Citat de Petre Ispirescu

Se urcară şi văzură palatul strălucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dânsul ba. Trecură pe dasupra pădurii şi, tocmai când erau să se lase în jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vârful unui copaci şi dodată toată...

Citat de Petre Ispirescu

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun...

Citat de Petre Ispirescu

Fata babei luă lada şi plecă. Când se întoarse pe la cuptor, văzu azime calde, se cercă să ia şi nu putu; ea nu mai putea răbda de foame. Pe la puţ trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să se răcorească; iară când trecu pe la...

Citat de Petre Ispirescu

Atâta îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă. El, vezi, nu se împăca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare îl coprinse şi, de pe acum chiar, începu a plănui cum să facă să-şi scape copilaşul de un...

Citat de Petre Ispirescu

Făcând un semn cu mâna, apa eleşteului se trase într-o parte şi într-alta, şi în locul lui se văzură nişte palaturi, strălucitoare de podoabe, încât la soare te puteai uita, dară la dânsele ba. Aurul cu care erau poleiţi stâlpii şi ciubucele de pe...

Citat de Petre Ispirescu

Gardul care o înconjura avea o portiţă. Bătu şi se rugă să o priimească. Muma Vântului avu milă de dânsa şi o priimi să se odihnească. Ca şi la Soare, fu ascunsă, ca să nu o simţă Vântul. A doua zi îi spuse că bărbatul său locuia într-o pădure...

Citat de Petre Ispirescu