Evenimentele zilei
Celebrări, 20 ian:
Costel Zagan A fost născut Costel Zagan.
Federico Fellini A fost născut Federico Fellini.
George Burns A fost născut George Burns.
Eugene Sue A fost născut Eugene Sue.
A fost născut Gabriel Badea-Paun.
A fost născut Vasile Baran.
A fost născut Petru Cimpoesu.
A fost născut Constantin Pricop.
A fost născut Valeria Taicutu.
Johannes Vilhelm Jensen A fost născut Johannes Vilhelm Jensen.
Comemorări, 20 ian:
John Ruskin A murit John Ruskin.
A murit Gyorgy Beke.
A murit Nicolae Ioana.
Ultimele folclor
Autori
Robert Green IngersollLudwig Mies van der RoheMarvin Lee MinskyRadu Anton RomanPhilippe de La HireMadalyn Murray O'HairOscar Arias SanchezGeena DavisGeorge ConstantinescuPapa Ioan al XXIII-leaEugen BarbuHaruki MurakamiJohn FischerMiguel de CervantesHelen Fielding

Basm popular Zana apelor: Pe vremile pe cand era iobagia...

Basm popular

Zana apelor:

Pe vremile pe cand era iobagia cea grea, traia un om sarac intr-o coliba din padurea domneasca, caci era pazitor la padurea aceea.
Odata a mers domnul la padure si, parandu-i-se ca padurarul ar fi dat cuiva lemne fara slobozenie domneasca, atata l-a batut, pana ce l-a lasat mort. Muierea padurarului, cu un copil ca de 3-4 ani, plangea si se ruga la domnul sa nu mai bata pe bietul om, ca nici vreascuri n-a dat cuiva fara porunca domneasca, necum lemne. Dar domnul nu vru sa creada, ci, dupa ce omori pe padurar, se puse si batu si pe muierea lui, pana ce ramase si ea moarta jos. Pre copil il scoase apoi din padure si ii zise: “Cara-te de aici, mergi in lume si te tine cum poti, iar dupa ce vei creste mare, sa vii la mine sa slujesti in locul tatane-tau!”

Si s-a dus bietul Alesandru, ca asa-i era numele, s-a dus cersind din casa-n casa, din sat in sat, pana a nimerit langa Dunare la un pescar. Pescarul acela nu era Dumnezeu stie ce om bogat, traia numai din pescuit, dar, deoarece n-avea copii, lua pe Alesandru copil de suflet.
La coliba pescarului a trait copilul pana ce-a crescut mare si-a invatat, si el, mestesugul pescaritului. Pescarul era acum batran si nu mai putea pescui, dar Alesandru, ca om harnic si baiat de omenie, castiga atata ca sa poata trai el, batranul si baba mosneagului linistiti! Da Dumnezeu insa ca moare pescarul si moare si baba lui, si ramane Alesandru numai singur. Acum pescuia el numai pe seama lui. Dar gandeai ca e facatura, de cand murise pescarul cel batran mai ca nu mai erau pesti in Dunare; umbla bietul copil ziua deplina alta data, si nu-i prindea mreaja nici un peste. Odata, necajit cum era, si dara si flamand, arunca mreaja in Dunare si nu mai merge la ea pana a doua zi la ameaza. Atunci se duce si trage mreaja. Nu era in ea nimic alta decat o mreana, e drept ca foarte frumoasa. Noa, o ia el in mana si o duce la coliba sa o beleasca si sa o friga pe carbuni, ca era mai lesinat de foame, saracul!
Dar cand da sa o spintece, mreana ii scapa din mana si, cum cade jos, cum se face o draguta de fata ca rupta din soare si imbracata colea ca o zana: cu ie alba ca laptele, impanata cu flori galbene, rosii si vinete de matase, cu catrinta ca fetele noastre, cu pieptarut mandru, tot pene, si cu parul slobozit pe spate.
- Nu ma spinteca, Alesandre, zise ea, ca eu sunt randuita de Dumnezeu sa-ti fiu sotie!
- Dupa ce vad ca esti om ca si mine, cum sa te spintec?! zise Alesandru, dar eu gandeam ca tu esti mreana!
- Eu sunt Zana Apelor, zise fata, si la porunca lui Dumnezeu am intrat in mreaja ta si, pentru binele tau si al altor oameni, trebuie sa-ti fiu muiere!
- Multam, Doamne, zise iara Alesandru, de cand vad ca esti fata-mi trecu foamea si necazul!
- Noa, hai Alesandre, acuma acasa la tine, acolo unde te-ai nascut tu!
- Hei, draga mea! Acolo nu-i de-a merge, poate ca nici n-as nimeri, ca eram mic cand am venit de-acolo, dar chiar sa nimeresc, n-as merge bucuros, ca domnul la care a

Basme România


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=