Caută în folclor: casa, pagina 2

Casă cu două rânduri: sus câinii, jos stăpânii.

Casa lor este cu uşa prin pod şi cu ferestrele pe sub pat.

Casa nemăturată oaspeţi aşteaptă.

Casa săracul o are, tot ca melcul, în spinare.

Casa mincinosului a ars, dar nimeni nu l-a crezut.

Casa mica zau, nu-i mare pentru mii de lucratoare.

Raspuns: Musuroiul de furnici

Casa este pentru toate dormitor, maternitate ursul lacom pe furis baga laba-n urdinis.

Raspuns: Stupul de albine

Casa mare adapost pentru cei fara de rost.

Raspuns: Azilul

Casa mare ca masura pentru toti cei care fura.

Raspuns; Inchisoarea

Casa foarte racoroasa unde zaci intins pe masa.

Raspuns: Morga

Casa-i este orisicui la-nceput de drum cand nu-i.

Raspuns: Plancenta

Casa mare-si duce-n spate,
Pe talpici adevarate,
Iar pe unde trece lasa
Fir de-argint si de matase.

Raspuns: melcul

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Soacra cu trei nurori

(de Ion Creangă)

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Fata babei și fata moșneagului

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot...

Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

A fost odată un țăran și-l chema Neagoe. Acest țăran era om voinic și harnic. Nu-i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din...

Povestea porcului

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...