Caută în folclor: linisti, pagina 2

Râurile adânci curg liniştit.

Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.

În balta liniştită trăieşte dracul.

Priveşte liniştit în mormânt, dar se cutremură când vede copeica.

Iezii se plimbă liniştiţi prin pădure (ocrotiţi de leu).

Stai liniştit, nu te ocupa de nimic, primăvara soseşte, iar iarba creşte prin ea însăşi.

Apa liniştită nu are de gând să primească reflecţia gâştelor migratoare.

Noapte sfânta

Noapte sfânta, fericită,
Lumea-i liniștită.
Numai fecioara mai veghează
Și sus bolta se-nstalează.
Maica sfânta-i cântă lin,
Pe fiul său adormind.

Noapte sfânta, fericită,
Pastori, magi la drum plecară,
Îl...

Hai, Dunarea mea,

Tristi si negrii raman norii, hai, Dunarea mea,
Tristi si negrii raman norii, hai, Dunarea mea,
Toamna cand pleaca cocorii,
De cum se revarsa zorii,
De cum se revarsa zorii, hai, Dunarea mea.

Cat esti Dunare de...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Balaurul cel cu şapte capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Fata babei și fata moșneagului

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot...

Făt-Frumos cu carâta de sticlă

A fost odată un om, căruia i se urâse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. Vezi că văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele...

Găinăreasa

A fost odată un împărat și o împărăteasă. În căsătoria lor ei au trăit ca frații, și numai o fată au fost făcut. Ca și mumă-sa, această fată, din naștere, era cu o stea în frunte. Murind împărăteasa, a lăsat cu sufletul la ceasul...

Lupul cel Năzdrăvan și Făt-Frumos

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă...

Omul de piatră

A fost odată un împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii.

Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise:

— Să trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și...

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Capra din Cozmești: Ța, ța, ța, caprițo, ța

Capra din Cozmești:

Ța, ța, ța, caprițo, ța,
Ța, ța, ța, la munte, ța!
Ța, ța, ța, la iarbă verde,
Unde lupul nu te vede!

Ța, ța, ța, caprițo, ța,
Că pun mâna pe nuia!
Și nuiaua-i de cireș
N-ai sa știi pe und-să ieși!
Ta, ța,...