Caută în folclor: linistit, pagina 2
Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.
În balta liniştită trăieşte dracul.
Priveşte liniştit în mormânt, dar se cutremură când vede copeica.
Iezii se plimbă liniştiţi prin pădure (ocrotiţi de leu).
Stai liniştit, nu te ocupa de nimic, primăvara soseşte, iar iarba creşte prin ea însăşi.
Apa liniştită nu are de gând să primească reflecţia gâştelor migratoare.
Noapte sfânta
Noapte sfânta, fericită,
Lumea-i liniștită.
Numai fecioara mai veghează
Și sus bolta se-nstalează.
Maica sfânta-i cântă lin,
Pe fiul său adormind.
Noapte sfânta, fericită,
Pastori, magi la drum plecară,
Îl...
Zâna apelor
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Balaurul cel cu şapte capete
A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...
Fata babei și fata moșneagului
Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot...
Povestea lui Stan Pățitul
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat...
Capra din Cozmești: Ța, ța, ța, caprițo, ța
Capra din Cozmești:
Ța, ța, ța, caprițo, ța,
Ța, ța, ța, la munte, ța!
Ța, ța, ța, la iarbă verde,
Unde lupul nu te vede!
Ța, ța, ța, caprițo, ța,
Că pun mâna pe nuia!
Și nuiaua-i de cireș
N-ai sa știi pe und-să ieși!
Ta, ța,...















