Caută în folclor: mancare, pagina 2

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Soacra cu trei nurori

(de Ion Creangă)

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...

Lenea e cucoană mare, care cere de mâncare

Cea mai periculoasă mâncare este tortul de nuntă.

Întâi mâncare, apoi întrebare.

Câinele latră acolo unde capătă de mâncare.

Fără mâncare şi băutură, cum să apară dragostea? !

Flămândul mâncare visează!

Oala cu mâncare supravegheată nu se varsă pe foc!

Foame, poftă şi sare: trei feluri de mâncare.

Farfuria care are mai multă mâncare e a mea.

Lasă ceva mâncare pentru hrana şoarecilor; nu aprinde o lampă din milă pentru fluturi.

Mai mulţi mor de mâncare decât de foame.

Nu e meşteşug a găti mâncare, ci e meşteşug a o potrivi.

O mâncare bună o ţii minte mult timp, o jignire o viaţă întreagă.

La mâncare lup şi la învăţătură butuc.

La mâncare lup, la treabă vulpe şi la somn butuc.

Pâine cu sare e gata mâncare.

Calului să-i dai mâncare cu sacul şi să-l mâni ca pe dracul.

Omul leneş e bou la mâncare şi vulpe la treabă.