Caută în folclor: norocul, pagina 2

Norocul ca o roată pururea se-ntoarce: pe cei de jos sus îi urcă şi pe cei de sus jos îi aruncă.

Norocul e nimic, înţelepciunea e totul.

Norocul aleargă după prost şi prostul fuge de el.

Norocul şi-l face omul cu mâna lui, dar mereu cu voia norocului.

Norocul nu te părăseşte dacă nu îl alungi.

Norocul calcă în urma minţii.

Norocul e schimbător: când nu ştii să-l ţii, el te lasă.

Norocul nu fuge după om, ci omul după noroc.

Norocul nu împarte cu oborocul, ci unora varsă, iar altora nici pică.

Norocul nu stă în drum.

Norocul ocoleşte locul unde-i sfadă şi batjocură.

Norocul stă pe vârful limbii tale şi limba ta îţi câştigă prieteni. Eşti condamnat din cauza limbii şi tot limba ta te bagă-n groapă.

Norocul niciodată nu dă; el doar împrumută.

Norocul nu se dăruieşte niciodată; el se dă numai cu împrumut.

Omul nu isi cauta norocul, norocul il cauta pe om.

Nu un om îşi caută norocul, ci norocul îşi caută omul.

Cand s-o-mpartit norocul

Si-asa-mi vine cateodata, dorule,
Si-asa-mi vine cateodata, dorule,
Sa dau cu cutitu-n chiatra.
Sa dau cu cutitu-n chiatra.

Din chiatra sa iasa foc, mai dorule,
Din chiatra sa iasa foc, mai dorule,
Daca-n...

Nu sta, că-ţi stă norocul.

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...