Caută în folclor: sine, pagina 2

Înşir-te mărgăritari

A fost odată un fecior de boier mare, şi după ce cutreierase ţările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moşia sa. Şi trecând printr-o cânepişte, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El îşi căuta de drum în...

Saracia nu este dezonoranta in sine, atata vreme cat
nu este produsul lenii, ignorantei sau risipei.

Râde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede.

Omul cel mai stăpân pe sine este acela care poate să păstreze tainele.

Gura care singură pe sine se laudă, pute.

Omul stăpân pe sine n-are nevoie de alt stăpân.

Iubirea de sine este un sufleur foarte solicitat.

Sărăcia atrage după sine discordia.

O fericire aduce după sine o altă fericire.

Acul e ascuţit de fierar; ghimpele e ascuţit de la sine.

Laude de sine împute gura.

Cine pe sine se laudă, acela mai tare se-njoseşte.

Iubirea nu se cumpără, ea vine de la sine.

Fapta bună vorbeşte de la sine.

Tot omul trăieşte pentru sine.

Un nărav rău trage după sine un altul mai rău.

Linguşitorul adoarme cu gândul numai la sine.

Începutu-i anevoie; urma vine de la sine.

Fiecare pentru sine, Dumnezeu pentru toţi.

Omul îndărătnic nici cu sine însuşi nu se învoieşte.