Caută în folclor: vin, pagina 2
Vinul îl bei de bun şi el te face nebun.
Vinul, ţuica cui îi place, n-are cu ce să se îmbrace.
Vinul întâi te înveseleşte, iar pe urmă te înnebuneşte.
Vinul din bobiţă merge bine la guriţă.
Vinul din viţă de vie te învie.
Vinul e toiagul bătrâneţilor şi nebunia tinereţilor.
Vinul bun prosteşte capul.
Vinul îl face de râs pe vizir: nu stă ca în butoi.
Vine Fiul dulce
La căsuţa unde neaua-i
Până-n tindă,
Vine Fiul dulce,
Singur şi colindă.
Refren:
Leru-i Doamne, ler,
Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger,
Lângă cel stingher.
Leru-i Doamne, ler!
Lângă geamul unde,
Lampa...
Vine Crăciun cel bătrânu
Florile dalbe de măru(*)
Vine Crăciun cel bătrânu.
Da el vine cam încetu, (*) bis
Că i-e calul ciumpăvitu(*) bis
Şi-ar trebui potcovitu (*) bis
Cu potcoave de colaciu(*) bis
Şi cu cuie de cârnaţu(*) bis
Şi-ar...
Descântec de rusalii
A plecat N.
Pe cale,
Pe cărare,
Pe drumul cel mare.
Şi când la dealul Cănănăului,
Sub umbra nourului,
În zăpdia rugului,
În heliştea vântului,
Iacă acolo,
Anania Santasia
Şi cu soru-sa Irodia,
Doamna...
Crâncu, vânătorul codrului
Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...
Veselește-te, Domn bun
Junii buni, colindători,
Ciocănind pe la chietori.
Veselește-te, Domn bun
Că vin și junii buni
Florile dalbe de măr, flori de măru,
Flori dalbe de măr.
Așa mândrii 'mpodobiți,
Cum sunt pomii înfloriți,...
Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit
A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...
Tei Legănat
Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...
Florița din codru
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.
În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...















