Caută în folclor: focul din, pagina 3

O vorbă bună stinge focul mai repede decât apa.

Focul scormolit mai multă pară dă.

Vântul aprinde focul şi tot el îl stinge.

Vântul aţâţă focul şi vorba aţâţă vrajba.

Lemnul strâmb focul îl îndreaptă.

Munca arată destoinicia omului, ca focul - mirosul tămâiei.

Focul acoperit arde înăbuşit.

Focul în pădure din scânteie mică s-aprinde.

Când era Cuza, ardea şi focul şi spuza.

Cerul, pământul, focul şi apa n-au judecată.

Nici ploaia nu îl udă, nici focul nu îl arde.

La joc e ca focul, la lucru ca butucul.

Să glumeşti cu adevărul înseamnă să te joci cu focul.

Vorba dură este mai arzătoare decât focul.

Chiar dacă lemnul este strâmb, focul tot drept iese.

Ce cere de mancare, si nu cere apa?

Raspuns: Focul

Ce mănâncă să trăiască, dar niciodată nu bea?

Răspuns: Focul

Mic catifelat, parfumat si infrumusetat rosul focului, galben precum soarele de dimineata si alb precum spuma laptelui. Ati ghicit?

Raspuns: Trandafirul

Descântec de dragoste (se pune miere şi sare pe un vătrai)

Descântec de dragoste:

Se pune miere şi sare pe un vătrai, apoi se bagă vătraiul pe o vatră încinsă rostind:

Tu, sare mare,
Tu, miere mare,
Eu te încinz,
Te aprinz,
Tu să te încinzi,
Să te aprinzi,
Cum te incinzi,
Cum te...

Vantul stinge
Vantul il incinge.

Raspuns: focul