Caută în folclor: munti, pagina 3
Apa când se umflă şi pe munţi îi cufundă.
Între doi munţi este o vale.
A făgăduit munţi de aur.
Blestemul părinţilor e ca piatra munţilor.
Nu toţi munţii au pietre preţioase, nu toate pădurile au lemne de santal, nu toţi elefanţii poartă perle-n trompă. Nici oamenii buni nu se întâlnesc oriunde.
Nici munţii nu rezistă la bunăvoinţă.
Cine întreabă trece şi munţii, cine nu se rătăceşte chiar şi la loc şes.
Vânătorul de căprioare nu vede munţii.
Descântec de iele
Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Se-ntâlnia cu nouă fete mari în cale,
Nouă flăcăi,
Nouă şoimani,
Nouă fete mari,
Nouă şoimane.
Şoimanii
Cu steagurili ridicate
Şi steagurili în capul lui N.
Le-a azvârlit,
În...
Descântec de joimăriţe
O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...
Descântec de cuţite din iele
Cuţite din Sfintele
Milostivele,
M-au izbit,
M-au pocit,
Cuţite în furca pieptului
Mi-a înfipt.
Veniţi Şoimanelor,
Şoimanilor,
Veniţi de-mi luaţi din piept
Cuţitele
Ascuţite,
Undrele,
Sâmcele,...
Iarna-si vara nasu-n blana
Si din unghii isi sug hrana
Iar vara, sus pe munti,
Zmeura culeg desculti.
Raspuns: ursii
Doina Mehedințeanul
Mehedințeanul
Frunză verde magheran,
Voinicel mehedințean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag
Și-s scăldat de mic în Olt
Să mă fac viteaz de tot
Și-s frecat cu busuioc
Să am zile cu noroc.
După ce am mai crescut...
Cotoşman năzdrăvanu
A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:
– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....
George cel viteaz
A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...
Neghiniță
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...
Palatul de cleștar
Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.
Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...















