Caută în folclor: oare, pagina 3

Nu sunt gemene dar-s asemene. Amandoua-s trase una pe
uscat si alta pe zapada. Oare ce e? Te rog spune-mi indata.

Raspuns: Sania si caruta

N-are viata, n-are limba, dar mereu pe sus se plimba, prinde vestile din zbor, si le spune tuturor, Cine-i oare?

Raspuns: Radioul

Are coarne si barbita, merge langa o caprita stiu ca este tare in cap. Cum se chiama oare?

Raspuns: Tap

Mai intai merge in patru picioare dupa aceea in doua picioare si la urma in trei picioare. Cine este oare?

Raspuns: Omul

Sunt micute si de o regina sunt conduse, Stau impreuna intr-un loc anume Au apartamentul mare Cine sunt oare?

Raspuns: Albinele

Urechi ascutite are si un corp mai durduliu si-o codita mai micuta cine-i oare?..vreau sa stiu.

Raspuns: Iepurele

Are talpi, n-are picioare. fuce iute doar la vale, iar la deal urca agale! cine-i oare?

Raspuns: Saniuta

Mica-i cat o caramida, Insa cine-o s-o deschida va gasi in ea ingropata o comoara adevarata Ce sa fie oare?

Raspuns: Cartea

Cine stie o craiasa
Toata noaptea luminoasa
Între stele locuieste
Oare cum se mai numeste?

Raspuns: luna

Roscovan din tata in fiu,
Bucuros si optimist el viseaza
Sa ajunga mare medic olculist.
iIn laborator sub glie
El prepara in tacere
Sucuri nemaipomenite
Chiar si leacuri de vedere.
Oare cine ar fi, copii?

Raspuns: morcovul

Se prelinge-ncet din ochi
La dureri, la suparare,
Limpede si cristalina.
Stiti cum se numeste oare?

Raspuns: lacrima

Soarele si luna:

Foaie de cicoare,
În prundut de mare
Iata ca-mi rasare
Puternicul Soare.
Dar el nu-mi rasare,
Ci va sa se-nsoare;
Ca mi-a tot umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...

Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat

A fost odată un flăcăiandru sărman de părinţi. El argăţea pe la unii şi pe la alţii ca să-şi câştige hrana vieţii. Şi fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sat îl...

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Cotoşman năzdrăvanu

A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:

– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....

Făt-Frumos cel rătăcit

A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta și în stânga, ca să...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...