Caută în folclor: pamantu, pagina 3

Omul fără învăţătură e ca pământul fără udătură.

Blândul moşteneşte pământul.

Când să fugă şi el, s-a terminat pământul.

Mincinosul amăgeşte de usucă pământul.

Toţi proştii răstoarnă pământul.

Plugul când taie adânc, pământul îşi deschide sânul.

De când lumea şi pământul, pe cuptor nu bate vântul.

Cerul, pământul, focul şi apa n-au judecată.

Dacă Dumnezeu ar fi dat porcului coarne, răsturna pământul.

Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme!

Unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte.

Al cui e pământul, e şi pâinea.

La omul harnic, pământul e darnic.

Descântec de deochi pentru lehuză şi nou-născut

Descântătoarea îşi face cruce, lehuza făcând întocmai ca ea de trei ori, apoi suflă peste ea şi zice:

Nu suflai sufletu,
Numai suflai deochietu,
Din creierii capului,
Din zgârcele...

Oglinda cerului
În adapostul pamantului.

Raspuns: apa de fantana

Cine umbla toata ziua suparat
Si ara pamantu-n lung si-n lat?

Raspuns: porcul

Cine ara pamantul si nu geme?

Raspuns: plugul

Caciula mutului
In fundul pamantului.

Raspuns: fantana

Nunta Zamfirei:
E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.

Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...