Caută în folclor: bun, pagina 6

Calul bun nu sare departe de trunchi.

Calul bun la razboi se cunoaste.

Cine se scoala de dimineatata e cel mai bun sfetnic.

Minciuna e cel mai bun sfetnic.

Calul bun maninca si mere padurete.

Viteazul e cel mai bun sfetnic.

Gaina batrina e cel mai bun sfetnic.

Un vânt favorabil nu poate forma un bun marinar.

Calul bun se acuza.

Calul bun nu oua.

Calul bun trece primejdia rea.

Cantec batranesc:

Da-i saraca lumea de mult, saraca lumea de mult
Bun-o fost si s-o trecut, bun-o fost si s-o trecut.
Pai d-aia-i asta de amu, d-aia asta de amu
Da-i batara si batarnu, bato-rar manca focu.

Caci lumea-i asta de se vede,...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Fata babei și fata moșneagului

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot...

Fata cu pieze rele

A fost odată ca niciodată etc.

A fost odată un împărat. El avea doisprezece feciori. Când se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. El era totdauna cu voie-bună, fiindcă vedea că trebile îi merg strună....

Fata de împărat și fiul văduvei

A fost odată un împărat. El avea doisprezece feciori. Când se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. El era totdauna cu voie-bună, fiindcă vedea că trebile îi merg strună.

Împărații, vecinii...

Fata moșului cea cuminte

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare.

Baba, însă, punea pe fata...

Lupul cel Năzdrăvan și Făt-Frumos

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă...