Caută în folclor: despre apa, pagina 6

Roman Năzdrăvan

(de Nicolae Filimon)

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.

A...

Apa pentru tauri si vin pentru regi.

Nu apreciezi cat de valoroasa este apa decat atunci cand fantana a secat.

Arunca un om norocos in mare si va iesi din apa cu un peste in gura.

La vârful la nouă meri, Hai, lerondă, lerului Doamnele

La vârful la nouă meri,
Hai, lerondă, lerului Doamnele,
Mi-arde nouă lumânări.

Iar din nouă lumânări,
Hai, lerondă, lerului Doamnele,
pică nouă picături.

Iar din nouă picături,
Hai, lerondă, lerului Doamnele,
ruptu-s’ au și...

Nu ne dăm seama cât de valoroasă e apa decât atunci când fântâna a secat.

Nu te speria de apa tumultoasa, fii speriat de cea linistita.

Poti conduce calul la apa, dar nu-l poti obliga sa-l bea.

Dreptatea a ca lemnul cel usor, care-l apasa in apa, si tot candva iese d-asupra.

Dreptatea e ca lemnul cel usor, care-l apasa in apa, si tot candva iese d-asupra.

Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.

Apa, vântul şi gura lumii nu o poţi opri.

Poţi opri vântul, apa şi gura lumii?

A aduce apă după ce s-a stins focul.

A bate apa-n piuă

A căra apă cu ciurul.

A face bortă în apă.

Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă.

Măgarul duce vinul și bea apă

Cerul este întunecat şi totuşi, din el curge apă clară.