Caută în folclor: gura, pagina 8

Soarele o coace,
Mana o rupe;
Piciorul o calca,
Gura o bea.

Raspuns: strugurele

Ce arde in gura
Si face fum ca o sura?

Raspuns: tigara

Una spune,
Doi privesc
Și două ascultă.

Răspuns: Gura, ochii, urechile

Ce-i mai dulce pentru gura
Si-i strans cu alergatura?

Raspuns: mierea

Are dinti, dar n-are gura,
Taie scanduri pe masura.

Raspuns: ferastraul

Ce nod cu gura se innoada
Si cu mainile nu se deznoada?

Raspuns: cununia

Cinel, cinel,
Aude fara urechi
Vorbeste fara gura
Raspunde pe orice limba.

Raspuns: ecoul

Toma Alimos:

Departe, frate, departe,
Departe si nici prea foarte,
Sus, pe sesul Nistrului,
Pe pamantul turcului;
Colo-n zarea celor culmi,
La groapa cu cinci ulmi,
Ce rasar dintr-o tulpina
Ca cinci frati de la o muma,
Sedea...

Dulce-i vinul:

Dulce-i vinul, dulce-i vinul
Dar mai dulce-i mandra mea
Dulce-i vinul, dulce-i vinul
Dar mai dulce-i dragostea

Mandrulita gura ta
Floare micsunea, mai
Ah cum ma imbata iar intruna
Pe la crasma nu mai trec
Nu ma mai...

Majoritatea oamenilor sunt de acord cu cel ce-si tine gura.

Zaraza:

Cand apari, frumoasa fata
În parc pe inserat,
Curg in juru-ti petale de crin,
Ai in ochi patimi dulci,
Si luciri ca de pacat,
Si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinti,
Sanii tai un tezaur sublim,...

Hai iu-iu:

Pai mandrulito, a mea muiere
Meri la crasma si bea bere
Nu merg nu merg ma barbate
T-ei imbata si m-i bate
Ca rade lumea de noi
Cum se-mbata amandoi

Hai iu-iu-iu-iu-iu-iu
Hai iu-iu-iu-iu-iu-mai

Pai tu muierea beutoare...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Balada

Kira Kiralina:

În vadul Brailii,
'n scursul Dunarii,
printre caicele,
mai in jos de schele,
'carca-mi-se, -ncarca
doua-trei sandale,
noua galioane1).

Dar ce mi se-ncarca?
Fir si ibrisin
cu postav d-al bun.
Si cine...

Aleodor împărat

A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, darǎ în deșert....

Broasca țestoasă cea fermecată

A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:

– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...