Caută în folclor: bunatatea

Bunătatea tatălui este mai mare decât munţii. Bunătatea mamei este mai adâncă decât marea.

Bunătatea tatălui este mai înaltă ca muntele; bunătatea mamei este mai adâncă decât oceanul.

Bunătatea, de-o arunci în apă, nu se pierde.

Bunătatea face mai mulţi prieteni ca puterea.

Bunătatea dă naştere la bunătate.

Bunătatea întrece frumuseţea.

Bunătatea e mai preţuită decât bogăţia.

Cu bunătatea mori de foame.

Bunul vede bunătatea peste tot; răul nicăieri.

Cea mai mare înţelepciune este bunătatea.

Adevărata simplitate adaugă bunătatea frumuseţii.

Cinstea şi bunătatea întrec orice frumuseţe.

Omul bun preţuieşte bunătatea, aşa cum albina preţuieşte floarea.

Averea cea mai de preţ a omului: bunătatea şi omenia.

Pentru dezlegare de farmece, vrăji și descântece: Psalmii 24, 37, 50, 53, 139

Psalmul 24:

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei....

Zicatori despre bunatate.

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Ivan Turbincă

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...