Caută în folclor: lucrat

Are o zi lucratoare si una sarbatoare.

N-a lucrat nimic si ai sta un pic.

Pentru hoţul cel mare şi ziua şi noaptea-s lucrătoare.

Un singur dusman e destul sa darama ce au lucrat o mie de prieteni.

Jupâneasă durdulie,
Cu rochia cenușie
Lucrată din pene lucii
Caută pe lac papucii.

Răspuns: Gâsca

Casa mica zau, nu-i mare pentru mii de lucratoare.

Raspuns: Musuroiul de furnici

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

La mâncat – are patru mâini, la lucrat, rămâne ciung.

Te-o întreba iarna ce-ai lucrat vara.

Ai lucrat bine vara, ai şi grâu, şi secară.

La lucrătorul rău toamna inima plânge.

Câtă pânză ai lucrat, apusul soarelui ţi-o arată.

Cantecul mirelui:

Tinerel m-am insurat
Si femeie mi-am luat
Mi-am luat-o de lucrat
Da ea sade numa-n pat.
(Fl.Marian)

Cand se da zestrea:

Uitati-va, guri cascate,
Ca nu-s haine cumparate,
Ca-s de mireasa lucrate.
N-o stat cu ochii-n fereastra
Nici cu coatele pe masa,
Ce-o stat cu ochii-n pamant
Si la haine tot lucrand.
(Ghe. Cernea)

Cand se da zestrea:

Foaie verde ca iarba,
Da de-om deschide lada
Noi altele vom arata,
Ca-i plina cu haine multe
De n-ar incapea in curte,
Is frumoase si brodate
Tot de mireasa lucrate.
(Ghe. Cernea)

Plugușor cu patru boi

Aho, aho, ho-ho,
Mâine anul se-noiește
Plugușorul se pornește
Și începe a brăzda,
Pe la case a ura.

Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug,
Pentru brazda de sub plug....

Plugușorul: Aho, aho, copii și frați, Stați putin și nu-mânați

Plugușorul:

Aho, aho, copii și frați,
Stați putin și nu-mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascutați:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a încălecat
Pe-un cal învățat,

Cu numele de Graur,
Cu șeaua de aur,
Cu frâu de...

Lirica de dragoste si dor

Dorul de tara:

Plange-ma, mama, cu dor
Ca ti-am fost voinic fecior
Si de grija ti-am purtat,
Ogorul ti l-am lucrat,
Iar de cand m-am catanit,
Viata mi s-a otravit
Ca tanjesc in tari straine
Si tot...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...