Caută în folclor: luminile

Fiii buni sunt luminile neamului.

Gruia lui Novac:


În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
La cerdacu
Lui Novacu,
La masa de solzi de peste
Beau voinicii boiereste.
Beau, glumesc, se veselesc
Si la Dumnezeu gandesc.
Dar Gruita,
Novacita,
Nici nu bea,...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Poveste

O, poveşti, poveşti… lumea toată este o poveste, căci ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca şi astăzi, şi ce este astăzi va fi odată ca niciodată.

Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins,...

Azi e seara de ajun, Mâne-i ziua de Crăciun, Când D-zeu s-a născut...

Azi e seara de ajun,
Mâne-i ziua de Crăciun,
Când D-zeu s-a născut
Şi pământul l-a făcut
Sus cerul l-a ridicat
Patru stâlpi ’l-au răzimat
Patru stâlpi tot de argint
Mai frumos l-au podobit
Tot cu stele mărunţele
Mai presus cu mai mărele...