Caută în folclor: mare

Mare-I Dumnezeu!

Seara asta-i seară mare,
Mare-I Dumnezeu!
Nu vă grăbiţi la culcare,
Mare-I Dumnezeu!
Să primim colindătorii,
Mare-I Dumnezeu!
Până ne vor prinde zorii,
Mare-I Dumnezeu!

Seara asta-i seară sfântă,
Mare-I...

Mare minune s-arată

Mare minune s-arată
La Vitleem astă dată
De îngeri și de păstori
Păcurarii de la oi
De îngeri și de păstori
Păcurarii de la oi.

Aude-se laudă multă,
Lângă peștera cea sfântă;
Strigau păstorii toți, tare:...

Mare minune s-arată (2)

Mare minune s-arată

Mare minune s-arată
În Viflaim astă dată
De îngeri şi de cântări
Ciobănaşii de la oi

Aduce-se laudă multă
Lângă peştera cea sfântă
Strigau păstorii cântare:
Laudă Domnului, prea mare!

Rânduită este-acuma
Spre...

Mare si alba misca o barca.

Raspuns: Vela

Mare-i gradina lui Dumnezeu si multzi prosti au sarit gardul cand poarta era larg deschisa.

Mare cantaret,
Sprinten si istet
Si nu are frica
Decat de furnica.

Raspuns: greierele

Mare, rosior,
Sta-n cuib pe ogor.
Ce leguma este?
De cine se vorbeste?

Raspuns: cartoful

Mare iarna o picatu, Florile sunt dalbe

Mare iarna o picatu,

Florile sunt dalbe

Oile toate-au zbieratu

Dumnezeu le-o auzitu

Jos la ele-o coborâtu

Pe-o scară mândră de flori

Să ne-aducă pace-n zori

Pe-o scară mândră de soare

Să ne-aducă sărbătoare

Marea e mare pentru că nu desconsideră râuleţele mici.

Mare e grădina Domnului, mică poarta raiului.

Marea că e mare şi încă are fund, dar inima omului!

Mare e Dumnezeu, dar meşter e şi dracul.

Mare este grădina Ta, Doamne, poarta deschisă şi proştii sar gardul.

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Povestea porcului

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...