Caută în folclor: miros

Multe flori sunt pe lume dar nu toate au miros.

Una e miros si alta e putoare.

N-are culoare,
N-are miros,
Dar la toți e de folos.

Răspuns: Aerul

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Banii n-au miros.

Trandafirul deschis cu sila nu are miros.

Apa stătută prinde miros.

Fiecare floare îşi are mirosul ei.

Oricât ai parfuma o cârtiţă, mirosul urât nu dispare.

A mirosi înseamnă a mânca pe jumătate.

Usturoiul zice: Ceapă, mor din cauza mirosului tău urât!.

Ceapa şi usturoiul miros urât amândouă; nu poţi să spui că unul e mai bun decât celălalt.

Furnicile vin după mirosul de melasă.

Dacă vrei să miroşi bine, stai lângă negustorul de parfumuri.

Oaspetele şi peştele peste trei zile încep a mirosi.

Parfumul se apreciază după miros, nu după vorbele vânzătorului.

Flori frumoase sunt multe, dar nu toate au miros dulce.

Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei.