Caută în folclor: munte
Munte cu munte se-ntâlneşte, d-apăi om cu om.
Muntele nu va ajunge la munte, dar omul va ajunge la om.
Muntele nu se sperie de nea.
Muntele n-are nevoie de munte, dar omul are nevoie de om.
Muntele nu se teme de omăt.
Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit
A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...
Descântec de sperietură: Nouă țapi De la munte coborâră...
Descântec de sperietură:
Luăm o vărguță din mătura de mesteacăn, și ținând-o deasupra bolnavului, zicem:
Nouă țapi
De la munte coborâră,
Mânioși și înfricoșați
La (cutare) a strigat:
Nouă sperieți l-a apucat
Speriatu de ziuă,...
Crâncu, vânătorul codrului
Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...
Făt-Frumos cu părul de aur
A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....
George cel viteaz
A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...
Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.
A fost odată un...
Capra din Cozmești: Ța, ța, ța, caprițo, ța
Capra din Cozmești:
Ța, ța, ța, caprițo, ța,
Ța, ța, ța, la munte, ța!
Ța, ța, ța, la iarbă verde,
Unde lupul nu te vede!
Ța, ța, ța, caprițo, ța,
Că pun mâna pe nuia!
Și nuiaua-i de cireș
N-ai sa știi pe und-să ieși!
Ta, ța,...
Sus la vârful muntelui
Sus în vârful muntelui- bis
Ai, lerui Doamne (*),
În mijlocul codrului.
Îmi sunt două lemnişoare: (*)
Bradul verde, teiul alb.
Şi-amândouă se sfădesc. (*)
Zise bradul către tei:
„Măi, teiule, frate-mi...















