Caută în folclor: muta
Descântec de gâlci: Plecară gâlcile, Motofâlcile,...
Descântec de gâlci
Plecară gâlcile,
Motofâlcile,
Vacile să le pască,
Trei mătuşi să le păzească:
Una oarbă,
Una surdă
Şi una mută.
A oarbă nu văzu,
A surdă n-auzi,
A mută nu putu să dea chiot.
Veniră lupii
Şi le mâncară,
Şi...
Descântec pentru luat mana de la vite
Vrăjitoarea care are de gând să ia mana de la vite pleacă pe la doua ore din noaptea de Sf. Gheorghe din sat la câmp, muta, fără să scoată un cuvânt din gura. Ajungând la câmp, unde știe ea că are să vină...
Când un om se mută departe de natură, inima lui devine aspră.
Cel care mută un munte începe prin a căra pietrele mici.
E mai uşor de a muta o floare decât de a schimba caracterul.
Omul leneş se mută de pe vatră pe cuptor.
Întoarce-ţi faţa către Soare şi umbrele se vor muta în spate.
Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit
A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...
Făt-Frumos din lacrimă
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
A fost odată un țăran și-l chema Neagoe. Acest țăran era om voinic și harnic. Nu-i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din...
Pasărea măiastră
A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...
Vine Crăciun cel bătrân
Vița verde iadara,
Cu căluțul tat juncan,
Cu barba tat scuturan,
C-on tocut de lapte-n sân,
Cu outa-n coserguta,
Să sa deie la fatuta,
La care is mai micuța.
Noi mai mult v-am colinda,
Da’ ni-i scurta...
Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunată lerui ler
Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler,
Gazdelor creștine să- i primiți în casă...















