Caută în folclor: orb

Orb e cel ce n-a citit în viaţa lui o carte.

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Nu este orb mai mare ca si cel care nu vrea sa vada.

La infatisare-i slut,
Este orb si surd si mut,
Roade tot pe dedesubt!

Raspuns: Orbetele

Ce buruiana poate fi cunoscuta si de orb?

Raspuns: urzica

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

Norocul este orb, dar nu invizibil.

Mai bine un ochi orb decat o inima oarba.

O pietricică şi un diamant sunt la fel pentru un orb.

Pentru omul orb, lumea pare întunecată.

Singurul copil la părinţi este ca un băţ pentru orb.

Numai un orb se întreabă de ce se iubesc cei care sunt frumoşi.

Zelul orb poate doar să dăuneze.

Mai bine chior decât orb.

Amorul e orb, dar simte de departe.

Şarpele orb nu se teme de nimic.

Meritul fără prudenţă e un cal orb.

Cine este surd, orb şi mut, trăieşte o sută de ani în pace.

Cine se culcă cu un orb, se va trezi cu un ochi umflat.