Caută în folclor: risipi

Risipitorul este un viitor cerşetor, avarul este un veşnic cerşetor.

Risipitorul sapă singur groapa averii lui.

Risipitorul n-are prieteni şi nici duşmani.

Risipitorul se sfătuieşte numai cu a sa poftă.

Risipitorul e pururea în lipsă.

Adună unde n-a risipit.

Banii strangatorului pe mana risipitorului.

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Iubesti viata, atunci nu mai risipi timpul din care este facuta.

Tot risipind întruna, dai şi mării de fund.

Sacul zgârcitului gură n-are şi al risipitorului fund n-are.

Daca risipesti meiul, anevoie-l aduni.

Înţeleptul adună şi prostul risipeşte.

Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.

Zeci de umbrelute mici,
S-au unit sa fac-o floare,
Dar trecu vantul pe-aici
Si le risipi in zare.

Raspuns: papadia

Oaspeți cu azur în gene Și zăpada pe opinci

Oaspeți cu azur în gene
Și zăpada pe opinci
Se iviră la ferastră
Cu colinde și tilinci.

Cântec legănat și fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari țineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea ca-n zvon de aripi
Și miros de tămâier...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...

Palatul de cleștar

Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.

Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...