Caută în folclor: risipit
Risipitorul sapă singur groapa averii lui.
Risipitorul n-are prieteni şi nici duşmani.
Risipitorul se sfătuieşte numai cu a sa poftă.
Risipitorul e pururea în lipsă.
Adună unde n-a risipit.
Banii strangatorului pe mana risipitorului.
Sacul zgârcitului gură n-are şi al risipitorului fund n-are.
Daca risipesti meiul, anevoie-l aduni.
Înţeleptul adună şi prostul risipeşte.
Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.
Dănilă Prepeleac
Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...
Făt-Frumos din lacrimă
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
Povestea lui Stan Pățitul
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat...
Soacra cu trei nurori
(de Ion Creangă)
Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...
Voinicul cel cu cartea în mână născut
A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...















