Caută în folclor: stanca
Făt-Frumos din lacrimă
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
Sboara stanca prin livada
Cu o dalta-n loc de coada!
Raspuna: Cotofana sau tarca
Descântec de ursită: Hai, vacă roşă, că eu te henesc
Descântec de ursită:
Descântătoarea ține în mâna un șomultoc legat, în care se află o săgeată făcută din nouă ace de la o vădană, voz de rug și lemn de răchită, legate toate cu sbici de la cai; mai ține în mână și secerea și cuțitul, iar în...
Cine ştie să semene poate semăna şi pe ogor de stâncă.
Cine ştie să semene poate semăna şi pe ogor, şi pe stâncă.
Omul este mai dur ca o stâncă şi mai fragil ca un ou.
Ţara piere de tătari, Stanca bea cu lăutari.
Descântec de joimăriţe
O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...
Tei Legănat
Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...















