Caută în folclor: umblat

Minciuna a umblat cât a umblat, până i s-a înfundat.

Soarele si luna:

Foaie de cicoare,
În prundut de mare
Iata ca-mi rasare
Puternicul Soare.
Dar el nu-mi rasare,
Ci va sa se-nsoare;
Ca mi-a tot umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,...

Ivan Turbincă

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...

Colindă la nașterea Domnului: Am umblat cu mintea, Pân-la Betleem

Colindă la nașterea Domnului:

Am umblat cu mintea, Pân-la Betleem,
Și-am fost în peștera a Domnului meu.
Și-am văzut acolo pe Isus Hristos,
Ce din înălțime a pogorât jos.

El ca făcătorul și mântuitorul,
Își alese iesle, cea cu fund...

Moș Crăciun din nou sosit-a de pe unde a umblat

Obosit de lungă cale și de sacul încărcat!
Vine iarăși, ca-n toți anii, să aducă jucării,
Hăinuțe și caști frumoase, pentru cei cuminți, copii!

Și vă-ndeamnă moșul astăzi: să fiți buni cu...

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Spaima zmeilor

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...

A umblat după răgaz
Şi a dat peste necaz.

Nu judeca pe cineva până nu ai umblat două luni în mocasinii săi.

E bine să fii învăţat, dar şi umblat.

Pe omul umblat nu-l poţi amăgi.

Câte sate a umblat, atâtea meşteşuguri a învăţat.

Cheia umblată nu rugineşte.

Nu asculta pe cine a trăit mult, ci pe cine a umblat mult.

Şi-oi mere din sat în sat

Am pornit cu vestea bună
Să colindăm împreună
Domnului Hristos

Să răsune-n casa voastră
Colinda de la fereastră
Cântul meu duios

Refren 1: (bis)
Şi-oi mere din sat în sat
Drumu-i lung şi-am de umblat
Şi...

Descântec de dragoste (la gura cuptorului, la foc, în trei marți seara, cu trei smicele de alun)

Descântec de dragoste:

Se descântă la gura cuptorului, la foc, în trei marți seara, cu trei smicele de alun, învălind focul.

Foc, focușorul meu,
Eu te-oi învăli,
Tu nu te învăli,
Eu voi dormi,
Tu nu dormi,
Eu voi somna,
Tu nu...

Lirica de haiducie

Doina Jianului:

Frunza verde mar cretesc;
Stau in drum sa ma gandesc
Ce s-apuc, ce sa muncesc,
Painea sa-mi agonisesc,
Copilasii sa-mi hranesc?
Cum sedeam pe ganduri dus,
Ma uitai spre munte-n sus
Si ma luai...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...