Descântec de mâncătura și deochi

Descântec de mâncătura și deochi

Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Țipând
Și văicărind
Și nimeni nu-l auzea
Și nimeni nu-l plângea,
Doar Maica Domnului ce făcea?
Picioare de ceară
La scară de aur punea
Și jos se scobora,
La nouă pomi mergea,
Noua muguri lua,
Și miere de la stupină găsea,
Și ciocan în mână lua,
Cu ciocanul ciocănea,
Inima lui N. o plămădea,
Ca se-ntâlnise N.
Pe cale,
Pe cărare,
Cu noua strigoi în cale,
Noua strigoi,
Noua strigoaice,
În cap îl plesnise,
De inimă-l ciupise;
Inima i se vătămase,
Sângele i se tulburase:
În scursături îl scursese,
În uscături îl uscase,
Iar eu cu ciocan
În inimă-i dam,
Cu ciocan îl ciocăneam,
Inima i-o plămadeam.
Toate deocheturile
Şi toate năbuşelile
Le curăţeam,
Şi aşa că-l descântam:
De-o fi deochiat
De om făcut cu căiţă,
De fată mare făcută cu căiţă,
De flăcău făcut cu căiţă,
De popă făcut cu căiţă,
De preoteasă făcută cu căiţă,
De-o fi deochiat
De un om făcut îndărăt,
De fată mare făcută îndărăt,
De flăcău făcut îndărăt,
De popă făcut îndărăt,
De preoteasă făcută îndărăt,
Fugi deochetură
Că te-ajunge vânt din gura
Şi descântătură.
Pasere albă zbură,
Cu nor alb s-amestecă.
De-o fi deocheat de vânt
Să cază la pământ;
De-o fi deocheat de codru,
Să cază frunzele;
De-o fi deocheat de fată mare,
Să-i cază coada din spinare,
Să rămâie cheală;
De-o fi deocheat de flăcău
Să-i cază chica,
Să rămâie chel,
Să râză lumea de el;
De-o fi deocheat de muiere
Să-i crape ţâţele,
Să-i cază cosiţele,
Ca să-i moara pruncii de foame,
C-a fost plecat N.
Pe cale,
Pe cărare,
S-a întâlnit
Cu nouă fete mari în cale,
Nouă fete mari curate,
Cu nouă mături
De pelin de la Mărina în mână,
Cu măturile a măturat,
Toate deocheturile,
Toate mâncăturile,
Toate năbuşelile
Le-a zvântat,
Le-a curăţat,
Să rămâie N.
Curat, luminat,
În grija Maichii Precistii dat
Şi lăsat.
Tudor Pamfile - Sărbătorile la români

Vrăji și descântece Româneşti


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=