Descântec pentru mâncărimea de inimă

Descântec pentru "mâncărimea de inimă"

Se ia un păhărel de miere şi un cuţit. Cu cuţitul se taie bucăţele mici foile unei flori de bujor şi, tot amestecând aceste foi cu miere, se descântă. Mierea cu floarea de bujor se dă copilului bolnav.

Ileana Cosânzeana a făcut un copil
Şi l-a mâncat strâga;
A făcut doi,
Şi i-a mâncat strâga;
A făcut trei,
Şi i-a mâncat strâga;
A făcut patru,
Şi i-a mâncat strâga;
A făcut cinci,
Şi i-a mâncat strâga;
A făcut şase,
Şi i-a mâncat strâga;
A făcut şapte,
Şi i-a mâncat strâga;
A făcut opt,
Şi i-a mâncat strâga.
Numai cu cel de-al nouălea, N., a rămas.
În braţe l-a luat,
În munte s-a suit,
În temniţă l-a băgat
Şi l-a-ncuiat
Şi l-a alcătuit.
Strâga l-a căutat
Trei zile-n trei părţi.
Dacă a văzut că nu-l găseşte
Şi nu-l găseşte
La frate-său a alergat,
Frate-său în grajd de piatră a intrat
Şi calul cel bun datu-i-a,
În munte suitu-s-a,
Şi-a descuiat,
Şi-a desalcătuit,
Şi-a mâncat inima copilului.
Mamă, de dorul şi focul copiilor,
Suie dealul Garaliilor,
Găseşte inimile copiilor,
De-alăturea drumului,
În floarea bujorului.
Cu vârful cuţitului luatu-l-a,
În paharul cu miere aruncatu-l-a,
Copilului datu-i-l-a
De l-a mâncat,
Să rămâie copilul curat,
Luminat
Cum mă-sa l-a făcut,
Şi Dumnezeu l-a născut.
Tudor Pamfile - Mitologie românească

Vrăji și descântece Româneşti


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=