La luncile Soarelui Florile dalbe de măr, La fântâna...

La luncile Soarelui
Florile dalbe de măr,
La fântâna corbului,
Grele ploi ca au plouat,
Luncile ni le-au spalat.
Apoi soare-au răsărit,
Flori frumoase-au înflorit.

Fetele cum auziră,
După flori se pogorara.
Le rupea și le-alegea,
Luncile le sărăcea:
Cele mari cu braturile,
Cele mici mai putinele.

Când feciorii le vazura,
Pana la ele de fugira.
"Noroc bun" ca le zicea
Și de mana le prindea,
Și în dor le dezmierda.
Da pe fata ce mai alba
Un fecior așa o-ntreaba:
- De ești fata de maritat
Ma primești tu la petit?

Fata-n fata rumenea
Și feciorului graia:
- De când mama m-o facut
A iubi eu n-am știut.
Apoi zic, sa fii fecior,
Cui i-oi spune al meu dor?
Ca nu-i om pe-acest pământ
Să mă scoata din cuvânt,
Pe picior sa mă calce,
Mana-n san sa mi-o bage,
Fata-mi alba sa mi-o sarute,
Ochii-mi negri să se uite.

Cel fecior se minuna
Și pe fata o-ntreba:
- Ma-ta unde te-o facut,
De-a iubi n-ai invatat?
Și ești dulce feciorilor,
Ca nucile coconilor,
Ca vinul bătrânilor.
Apoi fata-i raspundea:
- M-a făcut maicuța mea
În strunguta oilor,
Tot la câmpul florilor.

- Să fii, fata, bucuroasa
De colinda asta frumoasă.
O-nchinăm cu sănătate,
Pe la gazde, pe la toate.
Colinduta-i atata,
Pe gazda Domnul traia.

Colinde Româneşti despre față, flori, dor, ploaie, cuvânt, sănătate, frumusețe, vin, noroc, zi de naștere.


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=