Pe munții cu florile

Pe munții cu florile

R:
Ai lerului, Doamne,
Paște Neagu oile.

Paștele, pornește-le,
Di’nainte ‘ntoarce-le,

’N laturi potrivește-le,
Din fluier doinește-le,

De pe urmă ‘ndeamnă-le
Și la târlă mână-le.

Dar târla unde le-a pus?
Sus, sus, sus la munte, sus,

Sus la vârful munților,
Sub cel paltin gălbior.

Vânt de vară se scoboară,
Vânt de vară, primăvară,

Frunza ca mi-o scuturară
Și pe câmp o revărsară,

Oile să ‘ntărâtâră,
Mare ramat ca făcură.

De la cer pân la pământ,
De le-auzi Domnul Sfânt.

Jos la ele a scoborât
Și din gură a grăit:

”Hai, Neagule, Făt-Frumos,
Ale cui sunt ceste oi,

De zbirar’-așa frumos,
Așa frumos, cuvios?”

Zise Neagu Făt-Frumos
Către Domnul, cuvios:

Hai, Tu, Doamne milostiv,
Ce stătuși de mă ‘ntrebași,

Cu dreptate spune-ți-oi,
Ale cui sunt ceste oi:

D’ale Tele, cu ale mele;
Eu le pasc Tu le păzești,

Eu la mulg, Tu le înmulțești,
Eu le tund, Tu mi le crești.”

Grai Bunul Dumnezeu
Către Neagu Făt-Frumos:

Fie-ți ele dăruite
De la mine pentru tine,

Ca de la un bun Părinte
Către Fiul lui cuminte,

Că ești dulce la cuvinte.
Numai tu mie să-mi dai,

La Sânziene, doua miele,
La Sanjorz, un miel frumos.

La ispas un bulz de caș. (bis)

Iară Neagu, Făt-Frumos,
El să-mi fie sănătos,

Cu ai lui frați, cu ai lui părinți
Ai lui Dumnezeu să fiți!