Pomul Crăciunului

Pomul Crăciunului:

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.

Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Și zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cântă'ncet; și mere și flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos!

Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr'însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.

Departe într-un staul e'n față-acum Isus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.

Dar el e bun si'mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te'nchina, zi: "Doamne-ți mulțumesc".