Caută în citate: desparte, pagina 3

Când românul se desparte de grup şi se priveşte ca persoană aparte, atunci este totdeauna consumator; ca producător niciodată nu are acest curaj. Când este consumator, atunci el, bineînţeles, ca toată lumea vieţuitoare, este individualist; dar ca...

Citat de Constantin Rădulescu-Motru despre individualitate, sfat, dans, curaj, lume

Vezi, azi, câte-un scriitor Ce-n opinii ne desparte, Când ar fi mult mai uşor De-ar mai scrie câte-o carte...

CCitat de Corneliu Vasile despre opinie, scriitori, epigramă

Culmea: libertatea ne desparte!

Citat de Costel Zăgan despre libertate

Raiul ne desparte

Citat de Costel Zăgan despre rai

Ne desparte Doamne în silabe

Citat de Costel Zăgan

Auzi cum strugurii se coc, cum urcă zahărul din frunză, cum doarme pe stânga ursul, păstorul de rouă? Cu inima spre primăvară te-aştept, cu inima şi cu plânsul, înmugurit şi gata de soartă, cu faţa şi cu mâinile înspre primăvară...

DCitat de Daniela Caurea despre primăvară, fum, liniște, lacrimi, inimă, destin, față

Vezi pe cruce două cifre Şi un semn ce le desparte? Asta-i viaţa! E un minus Între NAŞTERE şi MOARTE...

ECitat de Efim Tarlapan despre naștere, zi de naștere, moarte, viață

Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilităţii la echivocurile esenţiale ale vieţii, derivă dintr-o vitalitate şovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobşte, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte...

Citat de Emil Cioran despre vitalitate, sinceritate, minciună, adevăr, viață

Adesea mi-am luat rămas-bun de la viaţă. Îmi ziceam întru inima mea: firea e pecetluită. Ce să mai cauţi în ea? Pentru tine nu e loc: desparte-te de toate, fă o cruce pe ce ai fost şi una şi mai mare pe ce-ai fi putut să fii, trânteşte-ţi trupul...

Citat de Emil Cioran despre credință, speranță, pământ, inimă, zi de naștere, viață

Pentru orice gândire occidentală, a-şi ignora Evul Mediu înseamnă a se ignora pe sine. E puţin spus că secolul al XIII-lea e aproape de noi: el e în noi, şi nu ne vom debarasa de istoria noastră renegând-o, aşa cum un om nu se desparte de viaţa...

Citat de Etienne Gilson despre filozofie, cugetare, trecut, istorie, viață

Când se desparte de o femeie, un gentleman va lua totdeauna vina asupra lui.

GCitat de George Budoi despre vinovăție, femeie

Când se desparte de o femeie, un bărbat inteligent şi manierat are totdeauna abilitatea să o lase să creadă că ea este cea care renunţă la el.

GCitat de George Budoi

Nimeni nu se desparte de bani pentru nepotrivire de caracter.

HCitat de Harry Ross

Revelionul ne desparte de anul care se duce şi altul care vine şi e gata să ne apuce.

HCitat de Harry Ross

Am un scăunel de toaletă pe care mi l-a dat Charlie la primul Crăciun de când ne-am cunoscut. Nu mă voi desparte de acesta, şi nici de patul nostru cu baldachin – voi avea nevoie de acesta ca să mor în el.

Citat de Helen Hayes despre crăciun, nevoie

Înţelepţii s-au întrunit într-un foarte tainic Consiliu, uitând toate vechile discordii ce despărţeau limbile şi triburile. Nimeni n-a ştiut de aceasta, în afara înţelepţilor înşişi. Iar cei care, morţi fiind ori suferinzi, n-au putut să participe...

Citat de Ioan Petru Culianu despre înțelepciune, moarte, suflet, adevăr

Vacanţa de Crăciun se apropia şi ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deşi reputaţia îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstiţiul de iarnă, când...

Citat de Ioan Petru Culianu

Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate şi destinul. Ţi-aduci aminte? Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfăşurată într-un sac...

Citat de Ionel Teodoreanu despre credință, destin, trecut, singurătate, oameni, viață

Nu moartea desparte, ci lipsa dragostei.

Citat de Jim Morrison despre moarte

Pentru a-i fixa gândirii o limită, trebuie să poţi gândi amândouă părţile pe care le desparte acea limită.

Citat de Ludwig Wittgenstein despre limite