Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e...
Poezie de George CoșbucA-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Și pe râu e numai fum.
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii....
Poezie de George CoșbucPe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La...
Poezie de George CoșbucEminescu nu-i canon
Eminescu-i libertate
muzica ne dă un ton
însă noi le vrem pe toate
Partidele, mari tupeiste,
Doar ce-i mai jos ne pun pe liste.
Aşa sunt legile la noi,
Nu poţi alege decât boi,
Viţei şi vaci, şi porci, şi scroafe,
Măgari şi oi, berbeci, girafe
Şi măgăriţe, şi mistreţi,
Şi cârtiţe, cobai, orbeţi;...
Cel ce-i numit Călin Georgescu
E un al doilea Ceauşescu,
Doar că nea Nicu, filoruşi,
Nu ne-a vândut vreodat' la ruşi.
Georgescu e un impostor
Şi-un ordinar plagiator;
El minte că e preşedinte,
Fereşte-ne, Tu, Doamne sfinte!
El...
PSD-işti ca M. Ciolacu,
Hoţul Ponta ‒ mai al dracu',
Gabi Firea, S. Grindeanu,
M. Tudose, Romaşcanu,
Prea coruptul Piedone,
Neacşu M. şi S. Andone,
Toni Greblă, M. Grapini,
P. Stănescu, Acatrini.
"Liberali" ca Antonescu ‒
Un fel de...
Stăpân pe prozodíe,
Cuvintele vin valuri,
Ca marea către maluri,
Şi ard de nerăbdare
Ca să le dau valoare,
Să le aşez în rime
Şi-n versuri ce-s sublime.
Când versurile-ţi le citesc,
Eu simt că aripi parcă-mi cresc,
Spre ceruri parcă simt că zbor
Şi parcă îngeri cântă-n cor.
Pe tine eu te voi cinsti
Cât timp pe lume voi trăi.
Eu pentrú versuri te iubesc,
Poet divin, îţi mulţumesc!
Când te-ai născut ‒ ce sărbătoare,
Pe cer s-a mai aprins un soare!
Cel vechi din mersu-i s-a oprit,
Te-a admirat şi ţi-a zâmbit,
Şi tot privind cu voie bună,
Era să "uite" să apună...
Când Eminescu s-a născut,
Poetul nostru absolut,
Pe boltă însuşi mândrul soare
A fost cuprins de încântare.
Prin opera lui minunată,
Prin versurile ce te-mbată,
Ce umplu azi biblioteci,
El va trăi în veci de veci.
Ăst grécotei românizat,
Cu bunul-simţ fiind certat,
Doar piele, os şi-un pic de zgârci,
Cu gâtul lung, de cocostârci,
Cu-nfăţişare de frizer,
Un om lipsit de caracter,
Un pic miop, ochelarist
Şi foarte, foarte narcisist,
Cu-obrazul...
Sărac, flămând şi fără bani,
La el tot scriu de şapte ani;
El creşte zilnic, voiniceşte,
Şi din crescut nu se opreşte.
El are azi, deplin umplute,
O mie pagini două sute,
Dar tot nu vrea să se oprească
Şi tot continuă să crească.
Ca prieten şi om fin,
O şampanie închin,
Azi, în cinstea ta, Ioane,
Căci eşti om de milioane!
Omule, trăieşte-ţi viaţa,
Fi'ndcă scurtă este aţa!
Înţelept fii ca Agripa,
Totuşi, tu trăieşte clipa!
Fă precum cânta rapsodul
Şi-l aplauda norodul:
"Bea, iubeşte şi mănâncă,
Căci te-aşteaptă-o groapă-adâncă!"
Oameni, fi'nţe muritoare,
Viaţa este trecătoare;
Nu se ştie când murim
Şi-i păcat s-o risipim.
Fiecine să remarce:
Timpul nu se va întoarce;
Viaţa este minunată,
Deci trăieşte clipa dată!
Să nu-ţi lipsească două (iubeşte şi petrece): Vin roşu şi amorul, căci tinereţea trece! Tu vinul savurează-l, iubita strânge-o-n braţe, Căci timpul curge-ntruna, iar Moartea vrea să-nhaţe.
Doar minţi de geniu,-naripate,
Erau pe vremuri publicate,
Savanţii mari ‒ profesori, profe ‒,
Azi publică şi... catastrofe!
Când văd atâţia impostori
În corpu-ţi de "nemuritori",
Nu vreau, nici câtuşi de puţin,
Ca membru-al tău eu să devin.
Când văd atâţi plagiatori În corpu-ţi de "nemuritori", Mulţi agramaţi, oportunişti, Îmi e ruşine că exişti.
