Viaţa în Epoca de Aur (pamflet)
Afară-i frig, e frig şi-n pat
Şi dormi, desigur, îmbrăcat,
Trimiţi copiii la culcare,
Ca să nu-ţi ceară demâncare...
Afară-i frig, e frig şi-n pat
Şi dormi, desigur, îmbrăcat,
Trimiţi copiii la culcare,
Ca să nu-ţi ceară demâncare...
Spus făţiş, e-un mercenar,
Din ţânţar face-armăsar
Şi din alb ea face negru,
Din corupt un om integru.
Lucrurile le-nfloreşte
După cine cât plăteşte;
Când stăpânii îi comandă,
Vin minciunile pe bandă.
Se închină lui Mamon*
Şi...
De ám fi toţi mai toleranţi,
Mai altruişti, mai eleganţi*,
N-ar mai fi certuri şi bătaie,
Şi nici nu ar mai fi războaie.
Toleranţa-i o virtute,
Printre multe zeci şi sute,
E-o virtute foarte mare,
Fericit e cel ce-o are.
Este o virtute rară,
Una extraordinară
Şi înseamnă-ngăduinţă,
Indulgenţă, cu voinţă.
Însă, chiar de-i minunată,
Dacă e exagerată,
Se...
Bunăvoinţa e o floare,
Când o vedem e o-ncântare;
Cel ce o are, pot să spun
Că sigur este un om bun.
Aşa cum înţeleptul spune,
Ea poate fi afecţiune,
Căldură, amabilitate,
Desigur cordialitate,
Purtare binevoitoare
Şi chiar de bine...
N-aştepta să vezi vreodată
La strâmb dreaptă judecată,
La ingrat recunoştinţă,
La om rău bunăvoinţă!
Vestitul car, ce multe glume
Stârnit-a în întreaga lume,
S-a răsturnat el la olteni,
Dar era plin cu ardeleni.
Cândva,-n Caracal, dragii noşti,
S-a răsturnat un car cu proşti,
Dar nu erau în car olteni,
Ci toţi erau bucureşteni.
Azi, privind din tindă,
Am văzut "belea":
Ea fugea să-l prindă,
El fugea de ea...
Din prima zi, chiar de la nuntă,
La mine doar "Cocoşul" cântă,
Dar, recunosc, cu tot umorul,
"Găina" este dirijorul...
La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.
Adolescenţii se mai ţin de glume
Şi-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân şi înţelegător,
Cu noi, cu...
America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un preşedinte,
În căruciorul cu rotile.
Prin orizonturi numai ţinte,
În voie mişună reptile,
Şi iarăşi e-un fior fierbinte
În graniţele inutile.
Din lacrimile...
A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar câţi oameni au nume?
Ne-aţi uitat în cămin şi ni-i greu şi ruşine,
Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine.
Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne-răieşte,
Cei mai...
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.
Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere...
Şi dacă după cum s-a auzit
şi dacă după cum un simţ o spune
întregul drum e o deşărtăciune
şi chiar motorul e croit greşit!
Maşina e din ce în ce mai grea,
o-mpingem năzuind la zile bune
şi aşteptăm s-apară o minune
să ne putem...
Nu-i nimic, e-n regulă,
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu,...
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea...
Pudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amănuntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint - un encefal.
La balul liniştit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleieşte-ţi masca...