Poezii, pagina 5

1651 poezii

Icar !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Cântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.

Simți, nădejdii milenare,
Vis de zbor, întrezărit,
Prăbușire, de altare,
Om, în valuri, vălurit.

O..., Icar, a tale aripe,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre zbor, îndrăzneală, regret, vis, cer, poezie

Omagiu !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Slăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.

Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre români, tinerețe, poezie, luptă, zbor, oameni, toamnă, zi, zi de naștere

Amintire !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.

Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre primăvară, amintire, bunul simț, simț, lașitate, eternitate, rău, timp, poezie

Fără nori !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.

Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre cugetare, flori, zi de naștere, stele, poezie

Matinală !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Zorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!

Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre aer, flori, jocuri, cer, apă, soare, poezie

Strugurii !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Culeg struguri, rumeniți,
din inima,
vie,
a țării,
și-i zdrobesc, în teascul,
inimii mele!

Esența buchetelor, o dau,
oamenilor.

Oamenii, beau scânteind,
de plăcere, nectarul!

Apoi,
ei prind în brațe,
timpul....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre esențial, plăcere, oameni, timp, inimă, poezie

Oglinzile !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?

În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre plictiseală, noutate, regret, lună, eternitate, oameni, vreme, noapte, față, lume

Lacul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!

Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.

Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, eternitate, dor, soare, viață, poezie

Ca stele !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Ca stele polare,
Ca săbii în soare,
Gânduri, sclipesc.

Ca valuri în mare,
Ca mări, de ogoare,
Brațe foșnesc.

Ca floare, din floare,
Ca vremi, noitoare,
Inimi, iubesc.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre inimă, stele, soare, poezie

Sună..., suflet !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Sună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.

Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre inteligență, apă, spirit, suflet, zbor, dor, soare, lumină, poezie

Cât...

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Cât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.

Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre comoară, timp, lume, poezie

Sensul dragostei !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Sensul, dragostei eterne,
Viu, pogoară printre noi,
Și din vrăji tăcute, cerne,
Fericirile..., în doi.

Cei robiți, o viață-ntreagă,
Floarea dragostei, iubesc,
Și doar timpul, îi dezleagă,
Când, bătrâni, o părăsesc.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sens, magie, timp, viață, poezie

Iubirea noastra !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Iubirea noastra..., de demult,




Iubirea noastra..., de demult,
Era, un dar al tinere? ii,
Din ce era, voiam mai mult,
Ca zorii, clarul dimine? ii.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Vânătorii de prepelițe !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Stau la pândă, vânătorii,
Trei, de cum mijiră zorii,
A lor arme, par vătraie,
Jerăind, în lanuri, paie.

Unul, zice plin de sine:
„ Când aveam lumini senine,
Doboram, cu ploi de-alice,
Prepelițele voinice ”.

Altul, plin de...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre ploaie, oameni, poezie

Și s-a dus..., unde-i femeia !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Schivnic trist, într-o minee,
Implorând, cerea..., femeie:
„ Doamne, când o văd la strană,
Simt că viața mea-i orfană.

Lasă-mă..., din schivnicie,
Să trec, pragul omeniei,
Să leg, viața mea anume,
De-a femeii, dulce nume....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre femeie, imortalitate, tentație, conflict, iertare, bunul simț, simț, fericire, tristețe, dumnezeu

Sfârșit de toamnă !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Toamna, tristă, încă țese,
Un covor, de brume sure.
Frigul, lasă, tot mai dese,
Cețuri albe, spre pădure.

Câmpurile, cât le vezi,
Parcă-s după bătălie,
Iar în vie, și-n livezi,
Vremea, sună a pustie.

Stoluri de,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sfârșit, pace, toamnă, apă, pietre, primăvară, natură, zi, vreme

Testament !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În zori de zi, sau, înspre seară,
Dar..., las acelor, după mine,
Eterna dragoste..., de țară.

Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În spasme lungi, sau, într-o clipă,
Dar..., las durerea, care...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lașitate, iubire, țară, acasă, casă, durere, clipă, spirit, suflet, zi de naștere

Minciuna !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

O..., cum îți cade voalul, când treci pe lângă mine,
Deși..., tu, pari o Zână, cu bucle aurii,
Ce vine, surâzăndă..., din zările senine,
Ca dimineți de vară, pe raze..., argintii.

Divină plăsmuire, cu mers..., de căprioară,
Cu câtă...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre râs, demnitate, frumusețe, zâmbet, comoară, minciună, aer, oameni, vreme, umbră

Miracol românesc !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Păstor, român, cu datină străbună,
Dar, strâng în pumn, nemărginiri stelare,
Esențe noi, de soare și de lună.

Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Rapsod fecund, cu dor, de revelații,
Dar, îmi...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre revelaţie, sublim, mamă, zbor, lună, dor, soare, poezie

Din totdeauna !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Universul, e-o rotire,
Fără timp și fără soartă,
Dar..., a sa nemărginire,
Galaxii, în spații poartă.

Universul omenirii,
E-o rotire grea, de soarte,
Dar..., imprimă nemuririi,
Frumusețile, în arte.

Universul țării noastre,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre univers, istorie, destin, timp, soare, poezie