Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul....
Poezie de George BacoviaSunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldură-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldură asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi,...
Poezie de George BacoviaFemeie - mască de culori,
Cocotă plină de rafinării -
Tu, care ţipi la desfrânări târzii,
Pe visători, cu greu, îi înfiori...
Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine -
Şi singure dorm, albe, şi senine
În albele...
Poezie de George BacoviaSe aşeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârşit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu eşti mai frumoasă
Iarna.
Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
Reintram în târg....
Poezie de George BacoviaFraţilor, nădejde bună! fiţi cu toţi în veselie!
Cerul însuşi ocroteşte scumpa noastră Românie!
Azi e ziua de-nviere a românului popor,
Care singur îşi urzeste dulce, mândru viitor.
Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată;...
Poezie de Vasile AlecsandriPe drumul de costişe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!"
Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Şi o cămaşă...
Poezie de Vasile AlecsandriI
În rai nici o minune plăcută nu lipsea.
Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,
Căci albele potire în veci tot înflorite
Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.
Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.
Nici noaptea urma...
Poezie de Vasile AlecsandriCharles, când era tânăr, el, fiu de regină,
Şi-a luat soţie-o tânără divină,
Iar pe el Diana l-a iubit nespus
Şi doi prunci pe lume în dar i-a adus.
Ea, prin frumuseţe şi prin bunătate,
Prin ale ei fapte mari de caritate,
De întreaga lume...
E plină lumea de escroci,
Ca un bolnav de streptococi;
Sunt în guverne, mulţi, puhoi,
Dar cei mai mulţi sunt printre noi.
A spus cândva Aristotel,
Un filosof cum nu-s ca el:
Un om ce-i viu 5 simţuri are,
Iar el le are din născare,
Auz şi văz, tactil, miros
Şi gust, iar toate-s de folos.
Când oamenii îmbătrânesc,
Auzul, văzul le slăbesc.
Îl completez, că-s...
Aş spune şi de mii de ori,
Pe lume-s mulţi şlefuitori:
De piatră, lemn, de bronz, de fier,
De aur pentru-un giuvaier,
Şlefuitori de pietre rare,
Superbe, scumpe, de valoare,
Smaralde, perle, diamante ‒
Numite-adesea briliante ‒,...
Ochii ei frumoşi, albaştri,
Parcă-s stele, parcă-s aştri;
Sunt profunzi cum este marea
Şi-n ei arde nerăbdarea...
Cu frumuseţea şi-al tău har,
Cu-al tău sărut ‒ o nebunie ‒
M-ai cucerit pe veşnicie.
Ca om cu multă raţiune,
Îţi spun acum cu-afecţiune:
Un zâmbet faţa-ţi luminează,
Mai mult, el ţi-o-nfrumuseţează;
Pe cel ce-l dă nu-l sărăceşte
Şi-i fericit cel ce-l primeşte.
Multe aţi spus despre mine
Fără de nicio ruşine;
Au fost toate doar minciuni,
În diverse versiuni.
Chiar de n-aveam nicio vină,
Le-am pus toate la inímă,
Dar de-acum ce voi veţi spune,
Toate eu la fund le-oi pune.
Celor care mă bârfesc...
Ştie chiar şi-un gură-cască
Că mâncarea românească
Este bună, e gustoasă,
E plăcută, delicioasă,
Dar, vă spun eu ca ripostă,
Faci infarct când vezi cât costă...
Nimic nu este mai de seamă
Decât e dragostea de Mamă,
Nici bucurie nu-i mai mare
Decât a ei îmbrăţişare.
Tonul roşu de Pacific
Eu în versuri îl glorific.
Despre el s-au scris volume,
Este cel mai scump din lume,
Însă e şi cel mai bun,
Précum japonezii spun,
Cei mai fini cunoscători,
Cei mai mari consumatori.
Un ton roşu, mediu, Ioane,...
Cumpărând nişte plevuşti
Pentru bieţii lui 5 puşti,
Un sărac amar rosteşte:
Şi plevuşca este peşte...
Un somon e-un peşte scump,
Nu e ieftin ca un crump*.
De când mama m-a făcut,
Niciodată n-am văzut,
Un ţăran ajuns pe tron,
Nici sărac mâncând somon.
*Cartof.
