ce zbor
cobor, heeei, fraţilor tei,
întindeţi braţele
mulţumesc, urc. eheeei, singur vântul
doarme în umbra norilor de ieri
l-am prins de călcâi
staaai…
ce gând zănatic
privesc o carte – nu
ea mă priveşte, mă citeşte
ca o fiinţă setoasă...
am spus atunci: înalţă-te
luminează-te de gândul ploii
desfă-te în segmente de răsărit
încolţeşte în inima pământului
colorează mările
ascultă păsările, imaginează cerul
înfrăţeşte pietrele
dă formă de albastru templelor
descoperă...
poţi să alergi cum timpul de-a lungul şi de-a latul,
cu surâsul în mâini, cu îmbrăţişarea pe buze,
să înveţi teii să ningă magnolii
şi cireşii ceasuri cu o clipă din viorile lui Corelli
repetată infinit pur. diminețile
să încurci alfabetele...
stă-ntâmplarea pe din două
parte zi și parte noapte
parte viață, parte moarte
stă o carte pe o rază
deschisă către amiază
stă privirea lor de prunci
peste anii ce s-au dus
stă un fluture pe-un drum
apărut de nu știu unde
apărut de nu știu...
doi de doi iscați din ploi
într-o luni de marți sau joi
și o umbră de cărare
au iscat o alergare
printre galaxii de clipe
fără unduiri de-aripe
numai zbor fără odihnă
să coboare ieri în tihnă
într-un semn de întrebare
trei de trei le-au...
cât adevăr încape într-un ceas,
câtă întrebare,
câte braţe schiţează regăsiri,
câte priviri sărutul,
când trenuri se scriu între azi şi ieri,
din întâmplare în întâmplare,
şi nu mai ştii eşti sau te scriu teii…
cât vis în vis, cât dor în...
unde vă preaduceți oare
unde pasul de copil
mai aleargă, mai ajunge
unde-i strigătul ce-aduce
veacuri de clipiri de pleoape
peste ochii mamei dulci
când răspunde sunt aici
unde oare, unde, unde
mai răspunde azi
strigătul de prunc
mai...
de-albastru-verde mă privea
atâta soare fost-a şi-azi să treacă
atâta seară cum venea
din vreo înserare mult mai multă
închisă într-un colţ de clipă undeva
atâta dragoste îi spuneam fără cuvinte
mai în şoaptă, mai pe sărite
cum stelele...
hai cu mine
n-am cu mine, am cu tine
drumul mereu împreună
chiar de nu vede mai nimeni
joi sau miercuri dimineață
hai să ne-alungăm din ceață
și spre ceasul care doarme
să desenăm carul mare
să ne caute în zare
iar pe oiștea-i orele
de...
de aer, drumuri de pământ, de ape
drumuri de fier, drumuri de drumuri și suflete
ceasuri oprite la ora șapte
unu, șaisprezece, douăzeci și trei
ceasuri care merg tot timpul
cum niște inimi care nu vor să se oprească
zări care așteaptă și...
Nimic nu-i astăzi mai sinistru
Decât CioLAŞU prim-ministru.
Am avut de multe ori
Mari regi şi mari domnitori;
Am avut Mihai VITEAZUL*,
Ce-a rupt turcilor grumazul.
Azi avem Marcel CioLAŞU,
Agramatul şi trufaşu'.
De la munte pân' la mare,
Am avut Ştefan cel Mare
Şi pe Mircea cel Bătrân,
Ce băgau spaimă-n păgân.
Am avut Mihai Viteazul:
Turcilor le-a rupt grumazul.
Azi avem Marcel cel Mic,
Agramat, om de nimic.
A pupat cu foc, vicleanu',
Tălpile lui Brâncoveanu.
Eu sunt generos, Marcele:
Ţi le dau și pe-ale mele...
Demagogi şi mincinoşi, Ăştia iar ne vând gogoşi; Toţi vedem, şi cu oroare: "Alba" este vrăjitoare.
Vulpea asta agramată,
Caţă şi neruşinată,
Vrea să intre, dragi creştini,
În coteţul cu găini;
Dar, cum eu sunt un copoi,
Dac-o prind, zău c-o jupoi!...
Căci Dumnezeu
Mi-a dat să scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai să privesc.
Le public,
Şi poate,
Din umbra unei terase,
Într-o după-amiază
Tăcută, cu soare,
Va trece o pasăre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândeşte-te...
Poezie de George BacoviaPlecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.
Toţi dorobanţi, toţi...
Poezie de Vasile AlecsandriJuni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au...
Poezie de Vasile AlecsandriColo-n Plevna şi-n redute
Stau păgânii mii şi sute
Stau la pândă tupilaţi
Ca zăvozi de cei turbaţi.
Las' să şeadă mari şi mici...
Trageţi hora, măi voinici!
Sus, în tabăra turcească
Dat-au tusa măgărească.
Răpciugoşii crunt...
Poezie de Vasile Alecsandri
