Rugăciune: eu ţie, Doamne-ţi mulţumesc!

Poezie de George Budoi

Rugăciune: eu ţie, Doamne-ţi mulţumesc!

Ştiu că-am defecte cu duiumul,
Că nici nu le mai ştiu volumul,
Şi ştiu că sacul cu păcate
E plin că-abia îl duc în spate.

Eu, prin această rugăciune,
Nu-Ţi cer nimic, nicio minune,
Ci, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc
Şi, implicit, să Te slăvesc.

Îţi mulţumesc de lucruri care
Tratate sunt cu nepăsare,
Ca lucruri care sunt banale,
Dar care sunt esenţiale.

Îţi mulţumesc mult, Doamne Sfânt,
Că ai creat al nost Pământ
Şi Cerul, Soarele şi Luna,
Ce-i e Pământului cununa,

Şi plantele, şi animale,
În patru puncte cardinale,
Şi stelele, şi Universul,
Şi legi ce-i guvernează mersul.

Îţi mulţumesc că-ai creat omul,
Că-atunci când i-ai făcut genomul,
Ai hotărât să fie-o fi'nţă
Cu raţiune şi conşti'nţă,

Că i-ai dat, Doamne, libertate,
Să-aleagă liber el în toate,
Să poată, liber, orişicine
Să-aleagă între rău şi bine.

Îţi mulţumesc, bun Creator,
Că ne-ai dat un Mântuitor
Şi un exemplu de urmat:
Iisus Hristos, Fiu minunat.

Îţi mulţumesc mult, Adonai,
Că Tu ne-ai dat speranţa-n Rai,
Ne-ai dat speranţa-n mântuire
Şi în eternă fericire.

Eu pentru toate-ţi mulţumesc,
Că-am fost născut şi că trăiesc,
Că Tu pe mine m-ai creat,
Cu trup şi-un suflet delicat.

Îţi mulţumesc că mi-ai dat viaţă
Şi că nu sunt un Nătăfleaţă,
Că judec, că sunt om lucid
Şi că nu sunt un invalid.

Îţi mulţumesc că-s sănătos,
Că văd, aud, că am miros,
Că am şi gust, şi simţ tactil,
Că am un suflet de copil.

Îţi mulţumesc, bun Ziditor,
Că nu sunt orb, nevăzător,
Că nu-s olog, că nu sunt surd,
Şi că nu sunt un om absurd.

Îţi mulţumesc că pot să merg,
Pot să mă spăl, pot să alerg,
Că singur pot să mă-ngrijesc
Şi singur pot să mă hrănesc.

Îţi mulţumesc că pot gândi,
Că pot crea, că pot munci,
Că pot să râd şi să vorbesc,
Că pot să scriu şi să citesc.

Îţi mulţumesc că pot dormi,
Că noaptea mă pot odihni,
Că singur pot să merg la baie,
Că bătrâneţea nu mă-ndoaie.

Eu, Tatăl nostru,-Ţi mulţumesc,
Că pot, smerit, să Te slujesc,
Că eu în Tine am crezut,
Că nu am fost un prefăcut.

Îţi mulţumesc mult, Domn milos,
Că cred în Tine şi-n Hristos,
Şi-n Sfântul Duh, deci în Treime,
La fel ca-ntreaga preoţime.

Îţi mulţumesc, Domn absolut,
Că idoli eu nu mi-am făcut,
La idoli nu m-am închinat
Şi nici la ei nu m-am rugat.

Îţi mulţumesc, bun Dumnezeu,
Că eu nu sunt un fariseu,
Că mi-ai dat darul de-a cunoaşte
Şi că nu cred deloc în moaşte,

Că-a te-nchina lor e-o prostie,
Mai mult, e o idolatrie;
Lui Dumnezeu doar mă închin,
Cum sfat ne-a dat Isus, amin!

Îţi mulţumesc, Domn respectat,
Că de Cel rău m-ai protejat,
Că-atât de mult Tu m-ai iubit,
Că multe Tu mi-ai dăruit.

Îţi mulţumesc, Sfânt Împărat,
Că multe calităţi mi-ai dat
Şi-nţelepciunea, scrisă-n stele,
De a mă folosi de ele.

Îţi mulţumesc, în rugăciune,
Că mi-ai dat minte, raţiune,
Virtuţile de-a fi drept,
Om cumpătat şi înţelept,

Prudent, moral şi credincios,
Şi cele de a fi milos
Şi de-a-mi iubi aproapele
La fel ca peştii apele.

Îţi mulţumesc, Domn veşnic viu,
Că nu-s beţiv, că nu-s chefliu,
Că sunt romantic, visător,
Că sunt un bun cugetător.

Îţi mulţumesc, Domn minunat,
Că sunt fidel, că nu-s ingrat,
Că sunt un om sentimental
Şi că-s un om principial.

Îţi mulţumesc mult, Tatăl nostru,
Cu eu, admiratorul Vostru,
Nu sunt nerecunoscător,
Şi-ţi mulţumesc că am umor.

Îţi mulţumesc, iubit Părinte,
Că mi-ai dat multe-nvăţăminte,
Că, printre multe, mi-ai dat fler
Şi să fiu om de caracter.

Îţi mulţumesc mult, Elohim,
Al nostru Dumnezeu sublim,
Că zi de zi mă-nţelepţesc,
Chiar dacă uneori greşesc.

Îţi mulţumesc, drag Ziditor,
În veci sunt recunoscător,
Că nu-s trufaş, nu-s vanitos
Şi că nu sunt om duşmănos.

Îţi mulţumesc, cu plecăciune,
Că Tu mi-ai dat compasiune
Şi darul de-a fi tolerant,
Şi cel de-a nu fi intrigant.

Îţi mulţumesc, cu bucurie,
Că mi-ai dat, Doamne, omenie,
Că-s caritabil, altruist,
Că am bun-simţ, că-s sufletist.

Mulţam, o, Domn Omnipotent,
Că-s un profesor eminent,
Că mi-ai dat creativitate,
Onoare, cinste, demnitate.

Mulţam, o, Domn Omniprezent,
Că sunt om foarte competent,
Atât de mult că, vasăzică,
Toţi impostorii-mi ştiu de frică.

Mulţam, o, Dumnezeu Cel viu,
Că Tu mi-ai dat talent să scriu,
Că lá scris Tu m-ai inspirat
Şi că mult am versificat.

Îţi mulţumesc, Sfânt Dumnezeu,
Că până azi, la apogeu,
Cu-o pasiune fără margini,
Eu scris-am multe mii de pagini.

Îţi mulţumesc, drag Creator,
Că versuri pot să scriu uşor,
Precum înoată-n apă-un peşte,
La fel cum floarea înfloreşte,

Cum curge apa din izvor,
Aşa cum zboară un condor,
Precum "găina face ouă",
Cum cade vara-n iarbă rouă.

Mulţam, o, Domn Atotputernic,
Că nu am fost un om nemernic,
Dar în pamlfete şi satire,
Am "biciuit", cu-ndreptăţire,

Corupţia şi impostura,
Şi plagiatul, incultura,
Prostia şi incompetenţa,
Şi viciile, indecenţa,

Precum Iisus ce, de exemplu,
I-a izgonit pe toţi din Templu
Ce érau schimbători de bani,
Pe vânzători, pe şarlatani.

Îţi mulţumesc, pe româneşte,
Că Muza încă mă iubeşte,
Zglobie ca argintul-viu,
Mereu mă-ndeamnă ca să scriu.

Eu, Tatăl nost dumnezeiesc,
Din suflet azi Îţi mulţumesc
Că mi-ai dat marea calitate
De a avea măsură-n toate,

Şi pentru că mi-ai dat răbdare
Şi uşurinţă-n exprimare,
Şi darul de-a fi vertical,
Şi cel de-a fi spiritual.

Îţi mulţumesc acum frumos
Că sunt om sincer, serios,
Că mi-ai dat darul de-a lupta
Şi darul de a cugeta,

Că mi-ai dat, Tatăl nost perfect,
Şi darul de a fi corect,
Şi cel de-a fi politicos,
Şi darul de-a fi respectos.

Îţi mulţumesc, bun Împărat,
Că mintea Tu mi-ai luminat,
M-ai învăţat ce-i rău şi bine,
Că Tu ai fost la greu cu mine.

Iubite Iahve,-ţi mulţumesc,
Că binele îl preţuiesc,
Că răul nu-i stăpânul meu,
Că n-am cedat lui Asmodeu.

Îţi mulţumesc cum se cuvine
Că eu răspund la rău cu bine,
La bine nu răspund cu rău,
Că nu sunt prost, nu-s nătărău.

Îţi mulţumesc, Domn Preaînalt,
Mi-ai dat tărie de bazalt,
Dar multă sensibilitate,
Şi romantism, şi bunătate.

Îţi mulţumesc că pot să iert,
Că nu-Ţi iau numele-n deşert,
Că cer iertare când greşesc,
Că sunt iubit şi că iubesc.

Îţi mulţumesc, iubite Tată,
Tu ştii că nu sunt fără pată,
Tu ştii că nu-s făr de păcat,
Şi totuşi des m-ai ajutat.

Deşi mult am păcătuit,
Tu m-ai iertat, Tată iubit,
Cu a ta mare bunătate,
Pe care o vedem în toate.

Îţi mulţumesc că m-ai iertat
Când am greşit şi-am regretat,
Că, chiar de sunt un păcătos,
Mi-ai dat iertare,-ai fost milos.

Îţi mulţumesc, smerit, plecat,
Că Tu de boli m-ai vindecat,
Că m-ai salvat de la COVID,
Că nu-s avar, că nu-s perfid.

Îţi mulţumesc, Părinte Sfânt,
Că Tu mi-ai dat discernământ,
Că m-ai ferit de nebunie
Şi mi-ai dat multă fantezie.

Îţi mulţumesc, Părinte bun,
Că nu am fost un om nebun,
Că-atunci când toţi m-au părăsit,
Mi-ai fost alături negreşit.

Îţi mulţumesc că m-ai scăpat
De multe rele, m-ai vegheat,
Că nu am fost un ipocrit,
Când mi-a fost frig, m-ai încălzit.

Îţi mulţumesc, Tată ceresc,
Că morţii pot să mi-i cinstesc,
Că morţii mi-i pot pomeni,
Că binele-l pot făptui.

Îţi mulţumesc mult, Domn slăvit,
M-ai consolat când am jelit
Şi mi-ai zâmbit când am fost trist,
Ne mântuieşti prin Fiul, Hrist.

Îţi mulţumesc mult, Domn etern,
În faţa Ta eu mă prostern,
Că-n infinita-Ţi bunătate,
Tu mi-ai dat, Doamne, libertate.

Îţi mulţumesc că-s perspicace
Şi că sunt iubitor de pace,
Că mi-ai dat pace, nu războaie,
Şi că nu sunt un om de paie.

Îţi mulţumesc, Domn mult iubit,
Când am fost slab, m-ai întărit,
Iar la pericol mi-ai fost scut,
M-ai ridicat când am căzut.

Îţi mulţumesc, Preabun Părinte,
Că-n viaţă-am fost un om cuminte,
Că eu mulţi ani am fost şcolit
Şi că azi sunt un erudit.

Îţi mulţumesc, iubit Tătân,
Că eu pe mine-am fost stăpân,
Că m-ai lăsat stăpân pe soartă,
Că n-am trăit viaţă deşartă.

Îţi mulţumesc, Domn lăudat,
Că multe daruri tu mi-ai dat,
Şi darul de-a-mi iubi poporul,
Şi cel de-a spune adevărul.

Îţi mulţumesc, cu-nchinăciune,
Că mă îndemni la fapte bune,
Că nu-s ateu, că nu-s păgân.
Că sunt creştin, că sunt român.

Îţi mulţumesc, bun Dumnezeu,
Că-alături Tu mi-ai fost mereu,
Că ai iubire infinită
Şi bunătate nesfârşită.

Îţi mulţumesc mult, călduros,
Că ştiu să-mbătrânesc frumos,
Că-am fost în viaţă fericit,
Îţi mulţumesc că am trăit.

Aş vrea să am "gura de aur",
Să fiu pur cá floarea de laur,
Să pot mereu să Te slăvesc,
Să-Ţi spun în vers cât Te iubesc.

Aş vrea să am de aur slova,
Să-ţi mulţumesc cu ea, Iehova,
Căci, Tatăl nostru Cel ceresc,
Eu pentru toate-ţi mulţumesc!
Poezii religioase
Data scrierii: 15 ian 2026
Poezie de George Budoi despre rugăciune.

George Budoi 1958, profesor universitar în București, cercetător, inventator, autor de epigrame, pamflete, satire, ...

Perioada de viaţă: 1958

Comentarii

Rate this writing:
Generează un alt cod=