Sfinții Trei Ierarhi

Sfinții Trei Ierarhi

Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf.Grigorie de Nazianz, sărbătoriţi de ortodocşi pe 30 ian

Cei Trei Ierarhi, trei mari titani,
Au fost toţi trei contemporani;
Sunt ai Bisericii părinţi,
Iar de mult timp sunt şi mari sfinţi.

Au fost episcopi eminenţi
Şi toţi trei foarte exigenţi,
Într-un Bizanţ plin de păgâni,
De eretici şi de hapsâni,

Când în Imperiul Bizantin
Nu era simplu-a fi creştin,
Când domina politeismul,
Iar pe alocuri iudaismul,

Când fel şi feluri de erétici
Şi fel şi feluri de bezmetici
Scriptura fals interpretau
Şi pe creştini rău îi sminteau.

Cea mai cumplită erezie
A fost, în epocă, se ştie,
Ce s-a numit arianism
Şi a făcut prozelitism:

Ea a negat şi Trinitatea,
Şi lui Hristos divinitatea,
Şi Crezul ‒ Simbolul credinţei,
Şi rolul mare-al pocăinţei.

Cei Trei, Biserica Creştină
Au pus-o-n dreapta ei lumină,
Prin scrieri şi prin multe predici,
Şi depăşind toţi multe piedici.

Ca genii în Oratorie
Şi genii în Teologie,
De Domnul binecuvântaţi,
Au fost şi sunt elogiaţi.

În urmă cam cu un mileniu
Mulţi teologi, chiar şi de geniu,
Atraşi au fost de o dispută,
Ce creştinismul nu-l ajută.

Au pus aceştia o-ntrebare:
Din Cei Trei, care-i cel mai mare?
E o-ntrebare, mult stimate,
Ce dovedeşte vanitate.

Au spus mulţi că ar fi VASILE,
Prin explicații ce-s utile,
Prin rolul său esenţial
Şi prin exemplul monahal;

Om erudit, spirit profund,
A fost un scriitor fecund:
A scris şi contra ereziei,
Şi Regulile Monahiei,

A scris cu multă profunzime
De Sfântul Duh, Sfânta Treime
Şi despre Dreapta Judecată,
Ce-avea-va parte lumea toată;

Ne-a dat în dar, pentru vecie,
Şi o Preasfântă Liturghie,
Ce scrisă e cu multă artă,
Iar astăzi numele îi poartă.

Dar mulţi au spus, şi nu în van,
Că cel mai mare e IOAN,
Neegalat în elocvență,
Făr de egal în exigenţă,

A cărui gură e "de aur"
Şi-nvăţătura-i un "tezaur";
La scris a fost, spun cu temei,
Cel mai prolific din Cei Trei,

Iar el a scris, cu măiestrie,
Şi o Preasfântă Liturghie:
În ea şi-a pus întreaga artă,
Iar astăzi numele îi poartă.

Dar mulţi au spus, chiar şi-n agore,
Că cel mai mare e GRIGORE,
Prin spiritul universal,
Prin scrisul său făr de egal,

Ce este ca o poezie
Şi dovedeşte măreţie,
Prin puritatea de cristal
Şi prin exemplul său moral,

Prin profunzimea sa din predici,
Puterea de-a învinge piedici,
Prin apărarea sa spartană
De erezia ariană.

Disputa a fost spulberată
De-o viziune minunată,
Pe care un episcop, Ioan,
Avut-a-ntr-un anume an:

Cei Trei Ierarhi i-au apărut,
Aşa cum bine e ştiut,
Fiind cu toţii împreună
Ca mărturie să depună:

"În fața a lui Dumnezeu
Suntem egali şi-om fi mereu;
În viaţa zisă de apoi,
Nu-i opoziţie-ntre noi

Şi nici nu sunt diviziuni,
Sau alte-asemeni slăbiciuni,
Ci între noi e armonie,
Egalitate, bucurie."

Urmarea-a fost pilduitoare,
Căci s-a decis o sărbătoare,
O zi în care, dragii mei,
Să fie onoraţi toţi trei,

Fiindcă au slujit mereu
Doar unicului Dumnezeu,
Slujit-au Sfânta Trinitate,
Toţi trei sunt nişte "nestemate".

Un domnitor român vestit,
La Iaşi, demult, a ctitorit
O minunată mănăstire,
Spre veşnica lor pomenire.

Titlul complet:
SFINȚII TREI IERARHI (Sf. VASILE cel MARE*, Sf. IOAN GURĂ de AUR** şi Sf. GRIGORIE de NAZIANZ***), sărbătoriţi de ortodocşi pe 30 ian.

*Sf. Vasile cel Mare (329–01.01.379), episcop al Cezareei (370‒379);
**Sf. Ioan Gură de Aur (347–14.09.407), arhiepiscop al Constantinopolului (398–404);
***Sf. Grigorie de Nazianz sau Grigorie Teologul (330‒25.01.389), arhiepiscop al Constantinopolului (379-383).