Sardina şi Adina
Peştii, Pescarii şi Pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire
Nu e fată ca Adina
Şi nici peşte ca sardina;
Pe Adina o iubesc,
Cu sardina mă hrănesc.
Nu e fată ca Adina
Şi nici peşte ca sardina;
Pe Adina o iubesc,
Cu sardina mă hrănesc.
Lăudată de pescari,
Gastronomi şi de stihari,
Este-a râului regină,
Demnă şi de regi, la cină.
Carnea este excelentă,
E gustoasă, suculentă,
Însă are multe oase,
Trebuie cu grijă scoase.
Icrele sunt purgative
Şi-au efecte negative:...
Cel ce numele i-a dat
Fost-a un deştept bărbat,
Un savant, drag cititor,
Inspirat şi cu umor.
Nu glumesc, ca-n alte dăţi,
E un peşte cu "mustăţi",
E un peşte ce-are "barbă",
Parcă-i rădăcini de iarbă.
De aici şi numele,
Barbus*, dar...
Nu e om ce vede zarea
Cărui să nu-i placă marea;
Marea e mereu frumoasă,
Chiar şi când e furioasă.
Marea e-o fiinţă vie
Şi trăieşte-o veşnicie;
Ea vorbeşte ochilor,
Însă şi urechilor.
Vocea mării spune multe,
Dar cui ştie s-o asculte;...
Depărtându-ne de maluri,
Eu mă las purtat de valuri,
De privirile iubitei,
Vraja dulce a clipitei.
Sunt vrăjit de apa mării
Şi de infinitul zării,
Zborul pescăruşilor,
Poznele ghiduşilor,
De "sirena" ce-i cu mine,
Zâmbetele ei divine,...
În frumoasa Românie,
La Mamaia, Eforie,
Jupiter, Olimp, Neptun,
Venus şi Saturn străbun,
Vama Veche, Costineşti,
Simţi la mare că trăieşti.
Litoralul românesc
E superb, dumnezeiesc.
Marea Neagră mă îmbie
Să scriu versuri (poezie),
Să...
Deşi ea are-aceleaşi maluri,
Nu le lovesc aceleaşi valuri,
Căci valurile-s trecătoare,
Când unul vine, altul moare;
În veci, prin legile divine,
Când un val moare, altul vine.
O pescăriţă get-beget,
Ce poartă numele Lizette,
A prins, cu artă, într-un lac,
Un crap gigantic, pe-al ei plac:
Părea că-i tot făcut din aur,
De Hefaistos, zeul faur,
Cu haru-i extraordinar,
Lui Zeus să i-l dea în dar.
Nu e peşte ca stavridul,
Boală-aşa cum e COVID-ul,
Crimă ca infanticidul,
Mafie cum e partidul.
Tiganii merg fără-ncetare-
Nu stiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Impinsi de-o vecinica chemare.
Cu galbeni ochi pierduti în zare,-
De când se stiu s-au pomenit-
Tiganii merg fără-ncetare:
Nu stiu nici ei când...
Soptiri si cantece vrajite
O-mpaciuire torc sub plute,
Ca flaute si alaute
La scocul morii parasite.
Amaraciunile traite
In stinse zari raman pierdute.
Soptiri si cantece vrajite
O-mpaciuire torc sub plute.
Mucegairile-nverzite...
Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi sport:
De treizeci de ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmasi si mai misei.
Strigoi, adesea-mi zic tot ei-
Batran, în ultimul resort:
Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi...
Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca...
visează parcă,
Îndrăgostit de codri ca de-o arcă,
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, rânduind în ea
Galop de cerbi, bârlog de urşi şi unduirea
Izvoarelor, să aibă fiarele ce bea.
Sub ochii lui,...
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aşez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunaţi sub ploi de stele.
Brazii mei înalţi şi plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulţit în mii de copii,
Chipul tău au să ţi-l vadă.
Iar...
numai petale
ofrande pale
de trandafiri...
Dar stim ca spinul
si-a pus rubinul
chiar si pe crinul
primei iubiri!
Nu ne-aduc anii
numai Betanii,
dulci spovedanii
in vreun apus.
Dar stim ca ura...
Se revarsa din cranguri intaia zi cu soare,
loveau ciocanitoare in rugi de trandafiri,
de parca primavara cea vesnic zambitoare
batea la usa lumii cu degete subtiri.
Si Iata gospodina s-a inaltat pe scara
sa puna sus in cosuri, un...
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
Poveste-ntunecată-a pâinii,
Nu-i strună să te ştie plânge,
Căci de durerea ta străveche
În suflet cântecul se frânge.
Când de strigarea strunei mele
Aş vrea plânsoarea ta s-o ferec,
Se sfarmă coardele strivite
De-atâta jale...
Crai bătrân, pornit spre rugă,
Vine-Amurgul de pe munte,
Împărţind cernite-odăjdii
Brazilor cu bărbi cărunte.
Umiliţi se-ndoaie brazii,
I se-nchină, i s-apleacă,
Şi cu zvon de surle-l lasă
Pe măria-sa să treacă.
Stăruie domol...