Sunt fericit că şi-azi sunt viu,
Că-s sănătos şi sunt hazliu,
Că singur mă ridic din pat,
Că viaţa nu m-a-ngenuncheat.
Sunt fericit că pot să merg,
Că încă mai pot să alerg,
Că văd, aud şi că vorbesc,
Că pot să scriu şi să citesc.
Sunt...
Papagalul meu vorbeşte
Mult mai bine româneşte,
Mai corect, mai literar,
Mai raţional, mai clar,
Décât Ion Marcel Ciolacu,
Care, cică, n-a luat bacu'.
Îl învăţ acum să scrie,
Să-l bag în Academie…
Covorul ei superb de flori
E-o poezie în culori,
Ce-o scrie cu cuvântul
Ce ei i-e scump: pământul.
În lumea muritorilor,
Ea e Regina florilor,
Iar când ea trece pe alei,
Se-nclină flori în faţa ei.
Sora noastră, Lidioara,
Te-ai născut cu primăvara.
Mama noastră, curajoasă,
Te-a născut în sat, acasă,
Ajutată de Mitrana,
Bună ca şi Sfânta Ana,
Moaşa satului, bătrână,
Care astăzi e ţărână.
Au trecut ani mulţi şi veri,
Mi-amintesc...
Mă întreabă-un tontolog:
‒ Ce e un ginecolog?
‒ E un medic ce lucrează
Unde ceilalţi se distrează.
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Vin nobil, de esenţă pură,
L-am tot băut (cine n-ar vrea?),
L-aş bea şi-acum, la vârsta mea,
Dar nu mai ţin la băutură…
Doamne,-aceste trei cuvinte,
Ce-s menite s-o prezinte,
Nu sunt numai minunate,
Pe deplin sunt meritate!
Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
pe sâni, pe gură,
Pe tot ce are-a ta făptură,
Tot trupu-ţi "cântă", Anişoara,
Cum cântă sub arcuş vioara.
Când soţia-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Tu să-i ceri, smerit, iertare,
Nu cu vorbe, ci cu-o floare!
Poţi să-i ceri chiar c-un buchet,
Însoţit de-un Cabernet.
Te-o ierta într-un minut,
Cu un zâmbet şi-un sărut.
Eu am acasă o sirenă*,
Nu fac amor cu o balenă;
Sunt tânăr, doamnă, şi romantic,
Nu fac amor c-un transatlantic.
Eu v-am mai spus că nu-s nebun,
Nici nu aş şti cum să vă pun;
Când eu acasă-am o sirenă*,
Cum să fac sex cu o balenă?
La nebunie-mi place să merg prin Europa
Şi să o am alături pe draga-mi Penelopa,
Să vizităm castele, muzee, munţi şi grote,
Să rupem, la "plimbare", trei rânduri de ciubote.
Trec anii mei grăbiţi, în zbor,
Şi într-o zi eu o să mor.
Nu ştiu de fi-va azi sau mâine,
Sau de va fi cumva poimâine,
De fi-va peste luni sau ani,
Acasă sau pe sub castani;
Dar orice-aş face, orice-ar fi,
Şi eu, ca şi-alţii, voi muri....
Sunt oameni extraordinari,
Ingenioşi, buni gospodari,
Deştepţi, frumoşi ca nişte zei,
Dar se mănâncă între ei.
La Neptun fiind, la mare,
Stând pe plajă-ntins la soare,
O nudistă îndrăzneaţă,
Toată nuri şi la păr creaţă,
M-a-ntrebat dacă mai poate…
I-am zâmbit: Da, pe probate!...
Onoarea nu-i o marfă, ce-o cumperi de la piaţă,
N-o vinde la tarabă cumva vre-o precupeaţă;
Mai mult, tu ia aminte le ce îţi spun, frăţâne:
Odată ce-ai pierdut-o, pierdută-n veci rămâne.
De când mă ştiu, eu pot să jur,
Pe nimeni n-am pupat în c*r,
Şi nici nu m-am lăsat pupat,
Deşi destui au încercat…
