Cum ai vrea ca o femeie să te-accepte?

Cum ai vrea ca o femeie să te-accepte?

Când, dorind să iese-n lume, gândurile te frământă
Şi îţi cer să le dai haine, să le-arăţi lumina sfântă,*
Cum ai vrea ca o femeie să te-accepte, orice-ar fi,
Cum ai vrea să te-nţeleagă când tu faci din noapte zi?

Chiar de-ai fi tu întruparea geniului absolut,
Cum ai vrea să te-accepte, óricât i-ai fi de plăcut,
Când în loc de mângâieri şi de sărut, de-mbrăţişări,
Tu o laşi mult singurică ea să doarmă deseori?

*Dar când inima-ţi frământă / Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte / Stă pe toate să le-asculte,
Ca şi flori în poarta vieţii / Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume, / Cer veştmintele vorbirii.
(Mihai Eminescu, Criticilor mei, 1883).