Înţeleptul şi ineptul

Înţeleptul şi ineptul

De când e lumea, înţeleptul
Nu-şi pune mintea cu ineptul;
De când pe lume e norodul,
Nu-şi pune mintea cu nerodul.

Un om deştept, un om isteţ,
Nu se ia-n piept c-un nătăfleţ;
Un om ce este descuiat
Nu-şi pune mintea c-un sonat.

De când e lumea, chibzuitul
Nu-şi pune mintea cu tâmpitul;
De când e lumea, Terra, Globul,
Nu-şi pune mintea cu neghiobul.

Un om mintos, un om subtil,
Nu-şi pune-n plug c-un imbecil;
Un erudit, ce ştie tot,
Nu-şi pune-n plug c-un idiot.

Un om ce e inteligent
Nu-şi pune mintea c-un dement;
Un om întreg la cap şi bun
Nu-şi pune mintea c-un nebun.

Un geniu, cu mult cerebel,
Nu-şi pune mintea c-un tembel;
Un om deştept, ce-şi ştie rostul,
Nu-şi pune mintea-n veci cu prostul.