PĂSTRĂVUL-DE-MUNTE (Salmo trutta morpha fario)

PĂSTRĂVUL-DE-MUNTE (Salmo trutta morpha fario)

Peşte din cei mai de frunte,
Creşte-n apele de munte,
Râuri repezi, dar şi-n lacuri,
Şi e preţuit de veacuri.

E uşor de-ademenit
Şi uşor de pescuit
Chiar cu-o râmă şi-un băţ verde:
Lăcomia lui îl pierde.

Şi-un novice chiar îl prinde,
Când o undiţă întinde:
Lăcomia nu-i dă pace,
Fi'ndcă-i prădător vorace.

Carnea-i albă şi gustoasă,
Rafinată, delicioasă
Şi, cum ştie orişicine,
Are oase doar puţine.

E un peşte minunat,
Orişicum e consumat;
Peşte senzaţional,
Păstrăvul e un regal:

Ca gustare ‒ afumat,
Ori zacuscă, marinat ‒,
Borş gătit cu dibăcie,
Să-l mănânci îndat te-mbie;

O grozavă saramură
Care se topeşte-n gură,
Cu mujdei de usturoi,
Cum se face pe la noi;

O plachie cu de toate,
Ca în cartea de bucate;
Ostropel călugăresc,
Sau gătit în stil crăiesc,

Cum se face-n Bucovina,
De ţi-ai da pe el chenzina;
La cuptor în fel de fel,
Cu legume, pătrunjel;

Fript, grătar ‒ cu garnitură,
C-un vin alb ca udătură:
Tămâioasă românească,
Riesling, Xeres, o Fetească,

Chardonnay, un Muscatel,
Sauvignon, un Ottonel,
Un Furmint, Pinot, Mustoasă,
Un Aligoté, o Grasă

De Pietroasa sau Cotnari,
Mult cântate de stihari,
Vinuri albe, băutura
Care îţi răsfaţă gura.

Felurile de mai sus
Se servesc, cum am mai spus,
Toate cu mămăliguţă,
Cum o face-a mea măicuţă;

Toate sunt atât de bune
Că, vă spun cu-afecţiune:
De ce mânci, ai mai mânca,
De ce bei, tot ai mai bea.