Poezii de Adrian Păunescu

9 poezii de Adrian Păunescu

Adrian Păunescu, Politician, jurnalist si poet roman

Adrian Păunescu
S-a născut pe 20 jul 1943. S-a stins din viaţa în data de 05 nov 2010, la vârsta de 67 ani.
Ţara de origine: România
Biografie: Adrian Paunescu este un poet, publicist si om politic roman. Paunescu este cunoscut mai ales ca poet si ca organizator al Cenaclului Flacara. Este unul din cei mai prolifici poeti romani contemporani. Cartile sale au fost vandute in peste 1.000.000 de...

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre sărut, părinți, despărțire, mamă, eroare, tinerețe, început, zi de naștere, rugăciune, pământ

Îndrăgostit de Bucureşti

Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă
mă simt atras de fleacuri omeneşti,
şi-mi place-n anotimpul de vacanţă
să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.

De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
şi-acum, când...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre anotimp, iubire, umor, vacanţă, căutare, melancolie, copilărie, bunul simț, simț, băutură

Analfabeţilor

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre dușmani, învățătură, iad, muzică, urâțenie, libertate, iertare, putere, cultură, frică

Probă olimpică

Mintea mea obosită
nu e mai proastă
decât mintea voastră odihnită,
hai să gândim împreună,
hai gândiţi şi voi,
încordaţi-vă minţile odihnite
şi produceţi gânduri.

Ce cânt acele broboane de sudoare
de pe frunţile voastre?...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre minte, imposibil, sentimente, vacanţă, viteză, ideal, moarte, tristețe, zi de naștere, ochi

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre exemplu, interes, posibilitate, prietenie, ridicol, hoţi, umilință, tristețe, nevoie, eroism

Sunt radical

mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre eroism, oameni, nume, opinie, public, valoare, apă, lege, poezie, oraș

Prea târziu, la Paris

Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,
n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj,
unde sunt, mă trezesc doritor să rămân
şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj.

Nu-i de mine nimic din infernul modern,
eu în peşteri, acum, aş...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre absurd, memorie, curaj, nebunie, oraș, pietre, amintire, acasă, nimic, noroc

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre luptă, singurătate, război, acasă, lume, vreme, nume, rău, bine

Unde să pleci

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre despărțire, trenuri, cer, clipă, moarte, bunul simț, simț, zi de naștere, lume