Cum se ştie din vechime,
Hrist e parte din Treime,
Este mult iubitul Fiu
Al lui Dumnezeu Cel viu.
E Cel fără de păcat,
Ce-n Isus s-a întrupat,
Cel de oameni iubitor
Şi al lor Mântuitor.
Toţi creştinii, cu iubire, Azi serbăm Buna Vestire, Când Arhanghelul Gavril, Mesager din Cer, agil, A vestit-o într-o seară Pe cea pururea Fecioară, Ceá plină de har, Maria, Că-L va naşte pe Mesia. Îngerul, cu-o plecăciune, În chip de...
În Grădina Poeziei, Muza,-n culmea bucuriei, C-un păr blond şi pus pe moaţe, Uşurel îmi cade-n braţe. Mâinile şi le-mpleteşte După gâtu-mi, ştrengăreşte, Strâns noi ne îmbrăţişăm Şi cu foc ne sărutăm... Spune-ncet că mă iubeşte Şi din suflet îmi...
Sunt pomeni adevărate
Lucrurile ce-s curate,
Din a ta agonisită,
Doar din munca ta cinstită.
Nu-i pomană creştinească,
Ci-i o faptă păgânească,
Să dai ceva ce-i spurcat,
Sau cevá ce-i din furat.
Chiar de-ai construi biserici,
Sau...
Câinilor, tu ia aminte,
Nu le da din cele sfinte!
Cele ce le-am scris mai sus,
Le-a spus Domnul nost Isus.
Nu-i o faptă milostivă
Câinilor să daţi colivă,
Nu-i nici să le daţi colaci,
Căci îi bucuraţi pe draci.
Spune vorba din bătrâni,...
Sunt fericit că şi-azi sunt viu,
Că-s sănătos şi sunt hazliu,
Că singur mă ridic din pat,
Că viaţa nu m-a-ngenuncheat.
Sunt fericit că pot să merg,
Că încă mai pot să alerg,
Că văd, aud şi că vorbesc,
Că pot să scriu şi să citesc.
Sunt...
Papagalul meu vorbeşte
Mult mai bine româneşte,
Mai corect, mai literar,
Mai raţional, mai clar,
Décât Ion Marcel Ciolacu,
Care, cică, n-a luat bacu'.
Îl învăţ acum să scrie,
Să-l bag în Academie…
Covorul ei superb de flori
E-o poezie în culori,
Ce-o scrie cu cuvântul
Ce ei i-e scump: pământul.
În lumea muritorilor,
Ea e Regina florilor,
Iar când ea trece pe alei,
Se-nclină flori în faţa ei.
Sora noastră, Lidioara,
Te-ai născut cu primăvara.
Mama noastră, curajoasă,
Te-a născut în sat, acasă,
Ajutată de Mitrana,
Bună ca şi Sfânta Ana,
Moaşa satului, bătrână,
Care astăzi e ţărână.
Au trecut ani mulţi şi veri,
Mi-amintesc...
Mă întreabă-un tontolog:
‒ Ce e un ginecolog?
‒ E un medic ce lucrează
Unde ceilalţi se distrează.
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Vin nobil, de esenţă pură,
L-am tot băut (cine n-ar vrea?),
L-aş bea şi-acum, la vârsta mea,
Dar nu mai ţin la băutură…
Doamne,-aceste trei cuvinte,
Ce-s menite s-o prezinte,
Nu sunt numai minunate,
Pe deplin sunt meritate!
Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
pe sâni, pe gură,
Pe tot ce are-a ta făptură,
Tot trupu-ţi "cântă", Anişoara,
Cum cântă sub arcuş vioara.
Când soţia-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Tu să-i ceri, smerit, iertare,
Nu cu vorbe, ci cu-o floare!
Poţi să-i ceri chiar c-un buchet,
Însoţit de-un Cabernet.
Te-o ierta într-un minut,
Cu un zâmbet şi-un sărut.
Eu am acasă o sirenă*,
Nu fac amor cu o balenă;
Sunt tânăr, doamnă, şi romantic,
Nu fac amor c-un transatlantic.
Eu v-am mai spus că nu-s nebun,
Nici nu aş şti cum să vă pun;
Când eu acasă-am o sirenă*,
Cum să fac sex cu o balenă?
La nebunie-mi place să merg prin Europa
Şi să o am alături pe draga-mi Penelopa,
Să vizităm castele, muzee, munţi şi grote,
Să rupem, la "plimbare", trei rânduri de ciubote.
Trec anii mei grăbiţi, în zbor,
Şi într-o zi eu o să mor.
Nu ştiu de fi-va azi sau mâine,
Sau de va fi cumva poimâine,
De fi-va peste luni sau ani,
Acasă sau pe sub castani;
Dar orice-aş face, orice-ar fi,
Şi eu, ca şi-alţii, voi muri....
Sunt oameni extraordinari,
Ingenioşi, buni gospodari,
Deştepţi, frumoşi ca nişte zei,
Dar se mănâncă între ei.
La Neptun fiind, la mare,
Stând pe plajă-ntins la soare,
O nudistă îndrăzneaţă,
Toată nuri şi la păr creaţă,
M-a-ntrebat dacă mai poate…
I-am zâmbit: Da, pe probate!...
Onoarea nu-i o marfă, ce-o cumperi de la piaţă,
N-o vinde la tarabă cumva vre-o precupeaţă;
Mai mult, tu ia aminte le ce îţi spun, frăţâne:
Odată ce-ai pierdut-o, pierdută-n veci rămâne.
De când mă ştiu, eu pot să jur,
Pe nimeni n-am pupat în c*r,
Şi nici nu m-am lăsat pupat,
Deşi destui au încercat…
S-au dus cu toţii la spital,
La un chirurg fenomenal,
Ce le-a lărgit mult beregata
Şi-acum mănâncă cu găleata.
Cu zaibăr, praz şi leuştean.
Sunt, paşă, neam de oltenaş
Şi praz eu îţi vând mintenaş,
De îmi dai calul tău arab:
Pe El-Zorab.
Când tu ieşi la plimbare, natura te salută,
Pământul e ferice că talpa ţi-o sărută,
Iar Soarele, pe boltă, din mersu-i se-opreşte,
Frumoasă fără seamăn, el ţie îţi zâmbeşte;
Cu ale sale raze, străluce' şi mai tare,
Deşi-s iubit de tine,...
Că-s cerşetoare sau regine,
Că sunt babete sau bambine,
Şatene, blonde sau brunete,
Nu súnt femei făr' de secrete.
Am văzut femei frumoase
Şi urâte ‒ chiar hidoase,
Şi deştepte, şi tembele,
Însă n-am văzut fidele!…
Datori suntem să ştim, oricine,
Că-s 7 mari virtuţi creştine:
Credinţa, Dragostea, Speranţa,
Curajul ‒ zis şi Cutezanţa,
Justiţia şi Cumpătarea,
Prudenţa (ea-i ocrotitoarea),
Regină, însă, peste toate
E Dragostea ‒ şi cu dreptate.
Căci...
Mă frământă mii de gânduri, printre care, câteodată:
Dintre multele religii, care-i cea adevărată?
Este cumva, cum ne spune, totdeauna, Creştinismul?
O fi, cum spun musulmanii, singur numai Islamismul?
Este, cum ne spun evreii, de milenii,...
Dacă, din a ta voinţă sau din pură întâmplare,
Tu citeşti ce-am scris odată eu în versuri foarte clare
Şí de nú-ţi place cum scris-am, şi vrei versuri mult mai fine,
Mâna pe condei tu pune, scrie tu cu mult mai bine!
Când n-oi mai fi, sunt mărturie
Că-am fost cândva o fi'nţă vie,
Că eu nu doar că am trăit,
Ci am simţit şi am gândit.
Când n-oi mai fi, sunt mărturie
Că-am fost cândva o fi'nţă vie,
Că eu nu doar că am trăit,
Ci am simţit şi am gândit.
Când n-oi mai fi, sunt mărturie
Că-am fost cândva o fi'nţă vie,
Că eu nu doar că am trăit,
Ci am simţit şi am gândit.
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite
