Când voi fi mai măricel,
Pun rucsacul frumușel
Și mă duc la plimbărică
Însoțit de-a mea mămică.
Poate veni și-o bunică,
Chiar și-o mătușică,
De ce nu și un cățel!
Rimează cu Tudorel: )
Cu tăticul, cu bunicul
Și cu unchiul Jack...
A trecut şi ianuarie
cu
ochii legaţi
de
năframa altei melancolii
Omul
ochiul atavic
al
lui
Dumnezeu
doarme
sub
pleoapa
istoriei
recente
Zburaţi
pe
vârfuri
copii
Luceafăr viu sclipind de vremuri,
Profund pătrunzi de ne cutremuri,
Și-n armonii de valuri sfinte,
Robești simțirea mea părinte!
Luceafăr intuind din toate,
Lumini din lumi ce s-or socoate,
Tu vei rămâne-ntre luceferi,
Iubirea...
Poezie de Constantin Obadă despre naștere, zi de naștere, geniu, minune, sublim, oameni, iubire, soare, poezieDin știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri câte flori.
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim sub soare, stele,
De când,...
Poezie de Constantin Obadă despre pământ, eroism, război, comoară, pace, flori, grădină, stele, soareTu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!
Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!
Poezie de Constantin Obadă despre comoară, inteligență, iubire, sfinți, moarte, zi de naștere, viață, poezieCând în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.
Şi visează vis de aur,
Văi de umbre şi miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de...
Poezie de Mihai Eminescu despre îngeri, stele, corp, vis, suflet, moarte, univers, cer, cugetare, cărți- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate...
Poezie de Mihai Eminescu despre clipă, cugetare, noroc, ploaie, pământ, zi de naștere, salariu, zi, vreme, noapteNu mai aveți nicio rană pentru mine
Vă rog o rană mică-mică
Nu se poate să treacă și ziua asta fără nicio durere jignire sau lovitură oricât de neînsemnate
Se poate soartă să te faci de râs în halul ăsta
S-au vindecat toate amintirile
Nu...
Poezie de Costel Zăgan despre aspirație, amintire, sănătate, regret, râs, durere, destin, salariu, zi, zi de naștereGreierii
acești spărgători
de grevă
a(i) nopții
Mi-au recitat
toate poeziile lor
de
dragoste
până-n zori
Nici nu știu
când
a trecut noaptea
Dintr-o parte
în alta
a
patului
Noaptea te visez întruna
ziua-ntreagă-i un coşmar
în cerneală totuşi luna
pare-o lacrimă de jar
Ziua-ntreagă-i un coşmar
scriu cu litere de foc
dragoste nu ai habar
dacă-n lume am un loc
Scriu cu litere de foc
în...
Poezie de Costel Zăgan despre coșmar, scris, salariu, zi, poezie, foc, lacrimi, zi de naștere, iubire, noapteAfară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să...
Domnule, am auzit în tinerețe o ghicitoare
Și i-am uitat răspunsul. ,,Tenghelița,
Menghelița,
De cârcee,
Tombolița.
Ghici, ce e?"
De vreo patruzeci de ani mă tot chinui
S-o dezleg,
Sau să-mi aduc aminte răspunsul.
M-am dus în satul...
Poezie de Marin Sorescu despre sens, cuvânt, uitare, tinerețe, zâmbet, povești, aer, bine, oameni, vechiNu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
Nu știu ce am,
Ca nu ajung nicăieri,
Când merg.
Nu știu ce am,
Că stand pe loc
Sunt, hat, departe.
Doamne, din ce fel de humă...
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a...
Parcă-i un balet cu mirese-cireşi-înfloriţi în adiere
de fotoni de-april, Iubito, parcă ninge inocent, foşnitor,
şi răsună corala din frunze maronii de la imperialii
platani seculari, peste acei pribegiţi pinguini aurii,
de margine de-azuriu...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre bucurie, inocență, acasă, casă, sărut, limbă, lacrimi, poezie, bunul simț, simțLimbă Pelasgă, Sfinx din Carpaţi,
născătoare eternă luminii de fraţi,
roind printre nouri, lucind sub păduri,
bezna stufoasă ne-o-nflorişi în răsuri!
Limbă Valahă, steauă-n Carpaţi,
ne-ai tot dus în lumină din taţi-împăraţi ‒
şi-n partea...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre limbă, căsătorie, zei, cuvânt, mamă, cer, sfinți, stele, trecut, casă(1)...în ultima stare a materiei...
Cer striat al sfintei mele ciuperci,
miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi
furnici de crom,
şi spuma laptelui, printre argele,
şi nuferii negurii
pe limba vineție a norului de duminică,
şi-aceiaşi...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre tradiție, entuziasm, mâncare, viziune, sânge, morală, tragedie, ploaie, sfinți, cerTragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați oral vorbind
De trăit probabil vor trăi așa urmașii urmașilor noștri
Noi grăbiți din fire suntem doar niște împiedicați în propriile noastre idealuri
Elanul nostru soci al cultural...
Poezie de Costel Zăgan despre cinism, fericire, cultură, încurajare, îngrijorare, posibilitate, realitate, tragedie, prostie, fapteMirabilă, iubirea nu se sfia să intre pe furiș în viața mea, ca o tigresă rănită mai curând, rămânându-mi alături în inimă și-n gând; înlăuntru și pretutindeni în jurul meu, oriunde îmi ridicam privirea uimită, în zi și în noapte: pe promontoriul...
meu ceva
ce nimeni altul nu avea:
avea un munte de blândețe
și urme adânci de tinerețe,
avea privirea luminoasă
sub ochelari cu rama groasă,
avea cuvinte potrivite
și daruri neobișnuite…
Avea un pod în care stam
când înspre...
În prezente vremuri,
Iscate de oameni,
Streșini călătoare,
Curg în solul țării,
Ploaia germinării,
Pătimași de zboruri,
Fiii vremii noastre,
Trec sub ploi de astre!
Uneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii....
Poezie de Constantin Obadă despre metafore, tinerețe, grădină, trecut, mamă, minte, tristețe, acasă, casă, jocuriDin nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină!
Din natura omenirii,
Cu iubiri în floarea firii,
Simt ades, o ironie,
Ce se crede, simfonie.
Din eterna lumii artă,
Cu dureri...
Poezie de Constantin Obadă despre muzică, ironie, revoluție, conflict, bunul simț, simț, artă, artă fotografică, durere, naturăPe malul râului, când stam,
Când lin, curgea visarea,
Din unda apei, eu, prindeam,
Adeseori, cântarea.
De câte ori, n-am refăcut,
În lumea de pe maluri,
Noianul vieții, petrecut,
Din spuma unor valuri.
Pe malul râului, acum,...
Pământul, doarme, ca un șarpe,
La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.
Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia....
Din casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Poezie de Constantin Obadă despre acasă, casă, speranță, uitare, milă, durere, dor, zi de naștere, iubire, viațăSă scriu..., de noaptea unor stele,
Ce cad, în visurile mele?
Să scriu..., de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate, le-au scris, toți,
De la bunici, pân' la nepoți!
Să scriu..., că viața, mi-a fost fadă,...
Dorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, lacrimi, fericire, iubire, speranță, omenie, destin, nume, apă, lumeVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre credință, vis, cer, haos, armonie, lege, povești, zbor, pace, poeziePleca-ne-vor uitării vorbe,
Sublime timpuri care vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbaterea-i mai lin.
Pierdute-or sta a noastre vise,
Pân' resorbindu-se-n urmași,
În era altor paradise,
Luci-vor temple de incași!
Trecuții ani n-o să mai vie,
Ce-i presimțim se duc pe rând,
Natura n-are omenie,
Nici revelație de gând!
Nepăsătoare, nici că-i pasă,
Durerii oarbe, trist destin,
Vicleană, soarbe radioasă,
Prezența clipelor ce vin!
În țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, ploaie, speranță, primăvară, lume, timp, viață, lumină, poezieNoiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Viața, lasă urme-adânci,
Și-n umbra lor, îmbătrânim!
Dar, când ne pier, tării de stânci,
Mai ține oare, să trăim?
Și..., de-om trăi, ce-am dăinui?
Decât, povara unor vise,
Ce nu se pot, tămădui,
Decât, prin veșnice eclipse!
