Când voi fi mai măricel,
Pun rucsacul frumușel
Și mă duc la plimbărică
Însoțit de-a mea mămică.
Poate veni și-o bunică,
Chiar și-o mătușică,
De ce nu și un cățel!
Rimează cu Tudorel: )
Cu tăticul, cu bunicul
Și cu unchiul Jack...
A trecut şi ianuarie
cu
ochii legaţi
de
năframa altei melancolii
Omul
ochiul atavic
al
lui
Dumnezeu
doarme
sub
pleoapa
istoriei
recente
Zburaţi
pe
vârfuri
copii
Din știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri câte flori.
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim sub soare, stele,
De când,...
Poezie de Constantin Obadă despre pământ, eroism, război, comoară, pace, flori, grădină, stele, soareLuceafăr viu sclipind de vremuri,
Profund pătrunzi de ne cutremuri,
Și-n armonii de valuri sfinte,
Robești simțirea mea părinte!
Luceafăr intuind din toate,
Lumini din lumi ce s-or socoate,
Tu vei rămâne-ntre luceferi,
Iubirea...
Poezie de Constantin Obadă despre naștere, zi de naștere, geniu, minune, sublim, oameni, iubire, soare, poezieTu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!
Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!
Poezie de Constantin Obadă despre comoară, inteligență, iubire, sfinți, moarte, zi de naștere, viață, poezieÎn vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de...
Poezie de Mihai Eminescu despre stele, corp, vis, suflet, moarte, univers, cer, cugetare, cărți, lume- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate...
Poezie de Mihai Eminescu despre clipă, cugetare, noroc, ploaie, pământ, zi de naștere, salariu, zi, vreme, noapteGreierii
acești spărgători
de grevă
a(i) nopții
Mi-au recitat
toate poeziile lor
de
dragoste
până-n zori
Nici nu știu
când
a trecut noaptea
Dintr-o parte
în alta
a
patului
Domnule, am auzit în tinerețe o ghicitoare
Și i-am uitat răspunsul. ,,Tenghelița,
Menghelița,
De cârcee,
Tombolița.
Ghici, ce e?"
De vreo patruzeci de ani mă tot chinui
S-o dezleg,
Sau să-mi aduc aminte răspunsul.
M-am dus în satul...
Poezie de Marin Sorescu despre sens, cuvânt, uitare, tinerețe, zâmbet, povești, aer, bine, oameni, vechiNu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
Nu știu ce am,
Ca nu ajung nicăieri,
Când merg.
Nu știu ce am,
Că stand pe loc
Sunt, hat, departe.
Doamne, din ce fel de humă...
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a...
Parcă-i un balet cu mirese-cireşi-înfloriţi în adiere
de fotoni de-april, Iubito, parcă ninge inocent, foşnitor,
şi răsună corala din frunze maronii de la imperialii
platani seculari, peste acei pribegiţi pinguini aurii,
de margine de-azuriu...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre bucurie, inocență, acasă, casă, sărut, limbă, lacrimi, poezie, bunul simț, simțLimbă Pelasgă, Sfinx din Carpaţi,
născătoare eternă luminii de fraţi,
roind printre nouri, lucind sub păduri,
bezna stufoasă ne-o-nflorişi în răsuri!
Limbă Valahă, steauă-n Carpaţi,
ne-ai tot dus în lumină din taţi-împăraţi ‒
şi-n partea...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre limbă, căsătorie, cuvânt, mamă, cer, sfinți, stele, trecut, acasă, casă(1)...în ultima stare a materiei...
Cer striat al sfintei mele ciuperci,
miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi
furnici de crom,
şi spuma laptelui, printre argele,
şi nuferii negurii
pe limba vineție a norului de duminică,
şi-aceiaşi...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre tradiție, entuziasm, mâncare, viziune, sânge, morală, tragedie, ploaie, sfinți, cerÎn prezente vremuri,
Iscate de oameni,
Streșini călătoare,
Curg în solul țării,
Ploaia germinării,
Pătimași de zboruri,
Fiii vremii noastre,
Trec sub ploi de astre!
Uneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii....
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, grădină, trecut, mamă, minte, tristețe, acasă, casă, jocuri, umbrăDin nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină!
Din natura omenirii,
Cu iubiri în floarea firii,
Simt ades, o ironie,
Ce se crede, simfonie.
Din eterna lumii artă,
Cu dureri...
Poezie de Constantin Obadă despre muzică, ironie, revoluție, conflict, bunul simț, simț, artă, artă fotografică, durere, naturăPe malul râului, când stam,
Când lin, curgea visarea,
Din unda apei, eu, prindeam,
Adeseori, cântarea.
De câte ori, n-am refăcut,
În lumea de pe maluri,
Noianul vieții, petrecut,
Din spuma unor valuri.
Pe malul râului, acum,...
Pământul, doarme, ca un șarpe,
La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.
Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia....
Din casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Poezie de Constantin Obadă despre acasă, casă, speranță, uitare, milă, durere, dor, zi de naștere, iubire, viațăSă scriu..., de noaptea unor stele,
Ce cad, în visurile mele?
Să scriu..., de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate, le-au scris, toți,
De la bunici, pân' la nepoți!
Să scriu..., că viața, mi-a fost fadă,...
Dorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, lacrimi, fericire, iubire, speranță, omenie, destin, nume, apă, lumeVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre credință, vis, cer, haos, armonie, lege, povești, zbor, pace, poezieDe-oi muri prieteni nu cătați prin pagini,
Răsfățatu-mi suflet roind dulci imagini,
Ci-n devălmășia codrului vieții,
Unde curg torente unde-s șoimi poeții!
De-oi muri prieteni nu cătați cu sila,
Rudă că-s cu alții cum vă este mila,...
Pleca-ne-vor uitării vorbe,
Sublime timpuri care vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbaterea-i mai lin.
Pierdute-or sta a noastre vise,
Pân' resorbindu-se-n urmași,
În era altor paradise,
Luci-vor temple de incași!
Trecuții ani n-o să mai vie,
Ce-i presimțim se duc pe rând,
Natura n-are omenie,
Nici revelație de gând!
Nepăsătoare, nici că-i pasă,
Durerii oarbe, trist destin,
Vicleană, soarbe radioasă,
Prezența clipelor ce vin!
În țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, ploaie, speranță, primăvară, lume, timp, viață, lumină, poezieNoiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Viața, lasă urme-adânci,
Și-n umbra lor, îmbătrânim!
Dar, când ne pier, tării de stânci,
Mai ține oare, să trăim?
Și..., de-om trăi, ce-am dăinui?
Decât, povara unor vise,
Ce nu se pot, tămădui,
Decât, prin veșnice eclipse!
Un punct, rostogolit anume,
Multiplicat, în mii de nume,
O distilare, de trecuturi,
Prezentă-n prag de începuturi.
Desăvârșire, prin milenii,
Grăbită de-a naturii genii,
Un minus, plus de existență,
Într-o perfectă reverență,...
Poezie de Constantin Obadă despre existență, început, prezent, clipă, geniu, nimic, uitare, povești, durere, numeCâte vise ard pe rug,
În a flăcării uimire,
Suferinței tot un plug,
Pune capăt răzvrătirii!
Și cât viața curge lin,
Ară mica speranță,
Dar când lumea-i în declin,
Arde tun de la distanță!
Lanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Poezie de Constantin Obadă despre sclavie, moarte, adevăr, iubire, ură, viață, minciună, foc, luptă, țarăDin cer roit în raze, oricând un tânăr soare,
Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.
Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e...
Poezie de Constantin Obadă despre zbor, nimic, haos, fericire, speranță, tinerețe, ochi, viață, cer, soarePrind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai,...
Poezie de Constantin Obadă despre mândrie, îndrăzneală, strămoși, dorință, vinovăție, iubire, bunul simț, simț, lună, soare
