Poezii de Marin Sorescu

14 poezii de Marin Sorescu

Marin Sorescu, Romancier, dramaturg, eseist, traducator si poet roman

Marin Sorescu
S-a născut pe 19 feb 1936. S-a stins din viaţa în data de 08 dec 1996, la vârsta de 60 ani.
Ţara de origine: România

Ceva ca rugăciunea

Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.

Nu știu ce am,
Ca nu ajung nicăieri,
Când merg.

Nu știu ce am,
Că stand pe loc
Sunt, hat, departe.

Doamne, din ce fel de humă...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre rugăciune, nimic

Enigma

Domnule, am auzit în tinerețe o ghicitoare
Și i-am uitat răspunsul. ,,Tenghelița,
Menghelița,
De cârcee,
Tombolița.
Ghici, ce e?"
De vreo patruzeci de ani mă tot chinui
S-o dezleg,
Sau să-mi aduc aminte răspunsul.
M-am dus în satul...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre sens, cuvânt, uitare, tinerețe, zâmbet, povești, aer, bine, oameni, vechi

Nu te-ncurca

Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
- Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă -
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
- Care esti, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre crăciun, început, copii, uitare, acasă, casă, zi, oameni, timp, bine

Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre trenuri, intimitate, vânători, început, stat, cărți, suflet, flori, uitare, spirit

Adiacente

Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Căci nici în gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.

Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre nimic, pământ, vis

Până la un punct

Somnul e regenerare,
Dacă-l depășești -
E putrezire.

Da-mi înapoi crinul,
Pe care-l țineam în mână
Și care, în bezna cea mai adâncă,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea temătoare de...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre parfum, moarte, somn, vis

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales,...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre cărți, soț, iubire, nume, lacrimi, istorie, simplitate, sărut, oameni, singurătate

O vreme

Mă uit la fiecare carte nouă
Ca Avram la Isac,
Pe când se pregătea
Să-l înjunghie.

Te voi sacrifica și eu
Pe aceste câteva vreascuri
Ale cunoașterii,
Și din litere va curge sânge.
Și mă voi învălui în fumul lui
Să nu ma mai...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre fum, vreme, sânge

Adam

Cu toate ca se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru ca nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut aceasta minune
Încât chiar...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre creație, rai, dumnezeu, minune, tristețe, frumusețe, clipă, față, lumină, viață

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre consecințe, boală, urâțenie, cărți, naștere, stele, soare, oameni, frumusețe, zi

Am zărit lumina

pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre întrebare, sănătate, timp, fericire, naștere, uitare, suflet, frumusețe, lumină, pământ

Actorii

Cei mai dezinvolți – actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice

Moartea lor pe scenă e atât de naturală,...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre sentimente, tragedie, moarte, sărut, viață

Rugăciune

Doamne, creația a dat înapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creația ta s-a retras în sine
Cu tine cu tot și orbecăim în neștire.

Doamne, da un pumn în beznă,
Să crească, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, când îi creștea cornul,...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre cunoaștere, rugăciune, durere, lume

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma...

Marin SorescuPoezie de Marin Sorescu despre cer, suflet